Ticuri și obiceiuri

Mi-e mintea prinsă într-un tic și nu mă pot elibera!!! E vorba despre mult folositul ” știi ” ,tic verbal pe care îl am de mulți ani și pe care prietenii din obișnuită nici nu îl mai bagă în seamă. De aș putea face și eu asta …
Am observat și la Delius un nou tic verbal ,” și asta ” de care desigur ea nu este conștientă și pe mine tare crunt mă amuză!! A.nu are nici un tic verbal în schimb are un tiv nervos,același ca al tatălui meu, dresul vocii când sunt iritați.

Ticurile, se instalează brusc și da, sunt greu de ținut în frâu.Ele sunt fie “moșteniri” de la părinți, fie simptome ale unor boli neurologice, sau “arme” de luptă împotrivă stresului şi da, pot fi stăpânite cu efort, însă de multe ori “recidivează” mai intens. Dacă nu stau în spatele anumitor boli neurologice grave, ticurile în sine sunt “benigne” și nu amenință sănătatea, însă sunt inestetice și afectează calitatea vieții, asta e evident!

Medicii ne spun că o persoană cu ticuri nervoase nu trebuie certată sau ridiculizată, pentru că problemele se pot agrava. În cazul copiilor, recompensele și pedepsele nu au efect, pentru că dragii de ei nici măcar nu percep ticul ca pe o problemă. Din păcate am văzut N cazuri în care copilașii sunt loviți la fiecare repetare a ticului …..

Ticurile pot apărea și “din lipsă de ocupație”, situație în care cea mai bună soluție e umplerea timpului cu diferite activități cum ar fi sportul. Exercițiile fizice calmează stresul ce agravează ticurile și țin mintea ocupată. Așadar,lucrați cu mintea!!!

În momentele de maximă tensiune, ticurile “migrează” cu ușurință de la un grup muscular la altul și pot luă formă nevrozelor și obsesiilor.

poza


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 22 Comments
  1. Roxy's blog says:

    am o profa care zice:”deci” de 50 de ori pe oralaughing

    • addicted says:

      Pot deveni extrem de enervante ticurile astea daca esti atent la ce iti poveste persoana in cauza. Eu disper ..pana mi se obisnuieste mintea, apoi devin imuna! laughing

  2. Mihaela says:

    Eu m-am dezvatat de unele ticuri verbale, preluate de obicei de la cei din jurul meu. Nu-mi amintesc acum decat de “Auzi” – il foloseam foarte des.

    • addicted says:

      De la cei din jur am preluat si eu cateva dar si de la TV din anumite showuri .. Auzi il foloseam foarte des ,se pare ca s-a dus si nu am realizat asta decat acum ca ai spus tu! happy

  3. Jonathan says:

    Am observat ca multi oameni(tineri in special) incep propozitiile cu “wa”laughing

  4. Delia says:

    N-ai observat ca spun des si “cum ar veni” ? laughing

  5. Paul says:

    Am avut si eu diferite ticuri..cred ca provocate mai mult de stref, dar din fericire am scapat de ele..La un momentdat spuneam mereu “partial” laughing..
    Si partea mai amuzanta e ca ma uit in jur..si cred ca aproape fiecare profesor are cate un pit verballaughing

  6. Roscata says:

    Eu si acum vorbesc cu Cristi, “mai fata” si “sti” nu stiu daca vor disparea vreodatalaughing

  7. Creve says:

    Și eu am ticul ăsta cu ”știi” Și câteodată mă aud cum îl folosesc prea des și-mi vine să-mi adu două palme laughing)

  8. degetaru says:

    A.nu are nici un tic verbal în schimb are un tiv nervos,același ca al tatălui meu, dresul vocii când sunt iritați.

    dresul vocii?si eu il am…o ingros, incerc sa ma impun si mi se urca tensiunea la cap!

Leave a Reply

Your email address will not be published.