Este minunat să fii capabil să-ți împarți darurile inimii și cu ceilalți. Da, împart astfel de daruri zilnic sau măcar încerc pe cât posibil. Pe lângă multe altele, asta dă o stare minunată celorlalți dar și mie.
Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
„Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
– Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
– Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.
Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…
Imima mea? Cred ca am dat-o la prea multi. Acum e cioburi, dar exista super-glue! Nu ma refer neaparat la chestii sentimentale, ci pur si simplu la oameni, (unii) care nu inceteaza sa ma dezamageasca. Dar asta-i viata. Si cica chestiile astea ne fac mai puternici. Sa fie!!!
Te fac, poate nu intelegem pe moment cum ar putea face asta dupa atatea si atatea lovituri dar cu timpul si in timp constantam ca la multe devenim imuni dar puternici.
Este minunat să fii capabil să-ți împarți darurile inimii și cu ceilalți. Da, împart astfel de daruri zilnic sau măcar încerc pe cât posibil. Pe lângă multe altele, asta dă o stare minunată celorlalți dar și mie.
Putini inteleg ca a oferi aduce mai multa bucurie decat a primi.
Inima mea momentan e la altcineva, cel putin jumatate din ea.
Cu cat dai mai mult, cu atat e mai frumoasa.
Stii, povestea aia, povestea inimii?
Nu, nu o stiu dar mi-o poti spune.
Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
„Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
– Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
– Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.
Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…
Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Deci de acolo e si citatul. Il aveam de mult intr-un jurnal dar nu stiam de unde e! E frumoasa si plina de invataturi ..
Dacă aş putea aş da Super Like la povestea asta.
La fel si eu.
este. eu o citisem pe la 15 ani. de atunci, n`am ratat nicio sansa de a spune cum ma simt cu adevarat si in a`mi impartasi sentimentele, cu voce tare.
Foarte bine. Mai bine sa spui ce simti la momentul respectiv decat sa ai regrete mai tarziu ..
Sunt prea egoista ca sa mai dau inima mea cuiva.
Dar te astepti ca altcineva sa ti-o dea pe-a lui?
Nu.
La vorbe suntem toti buni.
Ca bine zici. La vorbe inainte la fapte inapoi.
Pai toti spunem chestii pe care ajungem sa nu le facem, ma rog ,unii spun mai multe, altii mai putine, unii promit marea cu sarea altii nu.
Asa e. E plina lumea de oameni fara cuvant!
Oh, crede-ma ca stiu atat de bine …
Inima mea e impartita peste tot
Si bucati a celor din jur sunt la tine?
Ummm… paiii… sa vezi ca.. nu chiar. ma rog, am niste bucatele dar…nu de la toti.
Eh, stii si tu cum e, nu toti dau dar toti vor sa primeasca! Nici eu nu am din toate partile dar ma simt multumita de atatea cate am.
Eu nu!!!
Ia vezi ca poate ti se ia darul.
Exact la asta ma gandeam si eu .
Pai ai grija! Mai bine zici merci ca ai cat ai decat sa te plangi ca nu ai mai mult.
Mai e oare vreo parte care e a mea?
La cum esti si tu trista spun ca nu.
Imima mea? Cred ca am dat-o la prea multi. Acum e cioburi, dar exista super-glue! Nu ma refer neaparat la chestii sentimentale, ci pur si simplu la oameni, (unii) care nu inceteaza sa ma dezamageasca. Dar asta-i viata. Si cica chestiile astea ne fac mai puternici. Sa fie!!!
Te fac, poate nu intelegem pe moment cum ar putea face asta dupa atatea si atatea lovituri dar cu timpul si in timp constantam ca la multe devenim imuni dar puternici.