Life is all about give and take. If you’re not willing to give, then don’t plan on taking!!
Avem tendinţa de-a ne grăbi să cerem înainte de a oferi,de-a aştepta un „te iubesc” dar de a nu-l spune chiar de e simţit şi de-a cerşi apoi atenţie când aceasta lipseşte! De ce ne este atât de greu să oferim ceea ce primim, atât cât primim, când primim? De unde aşteptarea asta, obişnuiţa asta?
Mie nu mi-a fost niciodată greu să ofer un zâmbet, o mână de ajutor, un strop de fericire, iertare, un te iubesc fără să-l primesc.. Ştiu că cineva acum mi-ar zice ” da, pentru că aşa eşti tu. ” . Ok, aşa sunt eu dar aşa cum mi-s eu mi-e groaznic de greu să înţeleg DE CE când vezi că omul îţi demonstrează că te iubeşte, când ŞTII că va fi acolo când vei avea nevoie, că-ţi OFERĂ nu doar vorbe ci şi fapte tu nu-i oferi aceleaşi lucru în schimb? Să nu mă înţelegeţi greşit, nu e vorba de contorizarea exactă a faptelor/lucrurilor spuse …e de ajuns să-i fii aproape şi să-i oferi măcar jumătate din ce îţi oferă.
E greu spre imposibil, nu?
Un raspuns pe care l-am vazut la aceasta problema e ca persoanei pe care o ajuti, nu-i sta in fire sa ajute,,, omului caruia ii oferi nu obisnuieste sa daruiasca la randul lui sau poate ca, raspunde altora pentru ceea ce a primit de la tine…
Si ce este de facut? Nu mi se pare absolut deloc corect ca tu sa oferi pentru ca asa iti sta in fire la urma urmei si sa nu primesti sau sa primesc prea putin ..
Sa te inveti minte pentru data viitoare…
* era ”
„
Stii care e problema? ca multora le e in sange treaba asta si-o vad ca pe o normalitate de care ai pomenit tu ..
In cazul asta e de datoria ta sa te opresti daca sesizezi ” obiceiul ” !
E o chestie noua pe care personal o incerc de cateva luni. Mi-e mai bine!
Ma bucur… o faci pentru tine !
Pai a si venit momentul sa fiu mai egoista ,sa ma gandesc un pic si la mine si sa ofer cat mi se ofera.
Asa-i ca te cam saturi…?
cand ii vezi asa pe cate unii…
Inteleg perfect ce subliniezi…din pacate
Cred ca cel ce primeste trece la „normal” ceea ce tu daruiesti, pentru ca tu o faci constant, iar ca sa fie sigur sau dupa caz sa stabileasca o valaoare mai mare la ceea ce da el(ea), cere suplimentar…e sensibila discutia asta si nu cred ca poate fi generalizata ..
Da, clar trece la normal si cand acest normal dispare unii au tendinta de-a intra in panica si de-a se intreba ” ce se intampla?” desi in nenumarate randuri ai explicat ce se intampla .. Revin totusi la faptul ca nu mi se pare corect ca unul sa ofere mai mult/e si altul mai putin/e.
nitelusca atentie…
Am inteles ..
..am revenit… pentru ca e posibil sa fie si la „tine” ceva, sa nu observi anumite chestii, poate nu „aveti” aceeasi lungime de unda… in principiu se rezolva totul printr-o comunicare foarte buna si deschisa. Sau, timpul le va rezolva pe toate dupa metoda ” exemplului prpriu” dar trebuie sa te inarmezi cu foarte multa rabdare…
Si daca exista comunicare?Si daca explici de N ori ca ai vrea sa primesti ce oferi si totusi astea nu vin? Sa nu intelegi gresit, vorbesc de orice relatie umana, nu de o relatie de iubire sau de prietenie, generalizez ..
Am priceput. Mai ales cand se generalizeaza acest subiect ar trebuii, subliniez, AR TREBUI sa fie mai usor. In unele relatii acest schimb, dai/primesti este neconditionat, in altele iti doresti sa fie cel putin echitabil. Cand ceva nu mi-a convenit am propus un schimb de locuri, si daca cel (cea) cu care am facut acest schimb a fost multumit(a), am reanalizat…de aceea am zis ca e posibil sa nu fie numai ” la ceilalti” problema. Se stie ca instinctiv suntem subiectivi…
Da, se stie.
Eu pana nu intorc roata, pana nu ajung sa ma comport ca celalalt pentru a-i da o ” lectie ” persoana respectiva nu realizeaza cum e. Abia in momentul in care vede cu adevarat cum este su observa ca nu-i convine se schimba oarecum ..
Da, eu nu-i înțeleg pe ăia care deși au parte de atâtea dovezi nu sunt în stare să arate și ei persoanei de lângă ei că este importantă pentru ei. Eu mă întreb cât de greu o fi să arăți prientenului/prietenei că e important/ă pentru tine?
Sincer, nu stiu cat de greu este pentru ca mie nu-mi este greu, eu ma exteriorizez in fata celor care mi-s dragi, care vin cu dovezi ca merita si etc.
Păi tocmai. Nici mie nu mi-e greu dar culmea, până amu niciuna nu a fost în stare să ofere acolo ceva. Doar să primească
Pai zi si tu? Nu e fain sa primesti totul fara sa primesti nimic?
)
Cred că ai vrut să spui ”să primești totul fără să dai nimic”
Asa asa dar era prea dimineata.
Nu stiu ce sa zic…eu uneori m-am obisnuit sa dau si sa nu astept…si neasteptand…nu am primit nimic in schimb…
Dar e mai frumos cand daruiesti ceva din suflet, nu conteaza ce, nu conteaza cat e…conteaza ca e cu drag si din suflet…sa auzi macar un multumesc…ca ala face multe…
Nu stiu…unii zic ca daca dai prea mult…esti mana larga, altii zic ca daca nu dai…esti egoist…
Hai ca stim prea bine ca un mic gest astepti .. Ca nu primesti asta e partea a doua o parte la care ar trebui sa te gandesti data viitoare cand esti dispusa sa oferi!
Acolo un mic gest tot astepti, dar incepi sa te gandesti…lasa ba ca poate nu are/ lasa ba ca nu a observat gestul meu…etc.
Cred ca cel mai ok e sa te limitezi la demonstrarea vorbelor pe care le spui. si ala e un gest…cred ca unul din cele mai bune/frumoase.
Cum zic si eu ” Actions speak louder than words. ” ..
eu ajut deseori si ma enerveaza ca atunci cand am nevoie nimeni nu e prezent, toata lumea e ocupata…
EL in schimb e cel mai frumos si cel mai bun cu mine. Ma iubeste, imi spune si imi arata asta mereu.
Si eu am noroc de EL pe care il consider SINGURUL ce-l gasesc mereu aproape si fara sa zic …
Cei mai mulţi au aproape fiecare „curiozităţile” lor. Chestia cu datul şi primitul eu nu prea o fac cu necunoscuţi, ci cu cei pe care am impresia că-i ştiu cât de cât (nu-mi place să mă întind dincolo de „plapumă”
. Pe unii îi văd că au „fluturaşi” şi îi iau aşa cum sunt…
Deci cui nu merita nu oferi.
@nico: Ajungi inevitabil sa te saturi si sa schimbi placa ..
Ce ii invidiez pe care primesc fara sa ofere
Eu nu. Nu invidiez oamenii ce mai tarziu ajung sa nu mai primeasca pentru ca nu ofera!