Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:
1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i.
2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e.
3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i.
4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i:nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost.
5. Voi scrie întotdeauna o zi, Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă.
6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală! (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!.
7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti,poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional.
8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului.
9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri.
10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri.
11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.
12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-.
13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt.
De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.
Sursa: http://diacritica.wordpress.com/
Sunt multe persoane care nu scriu corect gramatical, dar tind sa cred ca e vina persoanei care i-a indrumat in clasele 1-4. Oricum te poti corecta si singur, vazand cum scriu ceilalti, cel putin marea majoritate.
Stii cum e? Daca cei care te-au indrumat au gresit undeva pe ” drum ” si observi asta, faci CEVA. Exista carti de gramatica, cu nemiluita ,explicatiile sunt usoare … insa lenea este mare din pacate.
Te angajezi? Perfect, sunt fanul tau!
Ok dar nu ofer autografe.
Nici macar in gand?
Cand voi putea sa ” tatuez ” autografe in gand te anunt, vei fi primul ce va avea parte de unul …
Delius cred că are dreptate. Sunt multe chestii care te zgârie la ureche când le auzi…
Pe mine ma zgaraie pe creier comportamentul celor care gresesc si apoi sunt corectati .. Au o atitudine de iti vine sa nu le mai faci un bine data viitoare!
Eu lucrez în media. Cel mai mult mă enervează când primesc câte un text de pe la vreo agenţie de PR sau de pe la cine ştie ce mare multinaţională, text care trebuie tradus din română în… română!
Auuuuch si cam cum ramai dupa ce vezi asta? Adica eu as ramane cateva ore uimita ca totusi de la astfel de persoane ai anumite pretentii si nu sunt exagerate.
Eu nu stiu daca sa rad sau sa plang atunci cand citesc presa, si anume ziare economice si financiare (de tabloide n-are rost sa mentionam pentru ca e de la sine inteles de ce gresesc), si vad greseli de ortografie. Ce-i drept nu se intampla des sa gasesc astfel de greseli, dar totusi vreau sa cred ca sunt greseli facute la redactare .
Pai daca sunt angajati pe „ochi frumosi” …
Mulţi nu prea cunosc „bucătăria” unui cotidian. Există pentru corectură nişte standarde, se acceptă un anumit număr de greşeli pe pagină, mai ales atunci când se lucrează la foc continuu (puţini ar rezista la acel ritm infernal). Bineînţeles că n-ar trebui să apară greşeli, dar contează şi cum are publicaţia respectivă organizarea internă. Unele lucrează pe servere sau în reţea şi astea nu merg întotdeauna, câteodată timpul necesar corectorului (dacă există, sau mai bine spus – dacă există şi corector) este comprimat la maximum… În fine, cine ia dimineaţa ziarul de la chioşc de cele mai multe ori habar n-are câtă muncă există în spate pentru acele 8, 16 sau 24 de pagini sau câte-or mai fi.
Nu spun asta ca să le iau apărarea, nici vorbă. Ce vreau să spun este că standardele faţă de ce era acum 15-20 de ani au decăzut îngrijorător. Vina principală aparţine de cele mai multe ori managementului publicaţiilor, pentru că cei mai mulţi patroni din presă ori nu provin din branşă, ori doresc să dea câte un tun şi… atât! Sau n-au niciun fel de pregătire managerială.
Peste toate acestea, se adaugă lipsa crasă de cultură generală a multor redactori sau reporteri. Acum câteva zile am dat peste o fătucă ce a făcut ochii mari când am întrebat-o când a fost Primul Război Mondial! Toate piţipoancele şi toţi şmecheraşii se îngrămădesc la „monden” tocmai pentru că nu cultura generală este cea mai importantă cerinţă a postului.
Aş putea scrie eu mult mai multe, dar mi-i pun în cap…
Stai asa ca nu inteleg partea cu ” se accepta un anumit nr.de greseli pe pagina „. Cum adica se ACCEPTA?Ideal nu ar fi sa nu se accepte?? Daca e greseala typo e de inteles dar daca sunt greseli gramaticale ……