Din obligatie

Observ cu tristete ca exista oameni carora, oricat de mult le-am darui, tot simt ca nu este suficient si vor mai mult de la noi. Toti cei care vor mai mult si mai mult ar trebui sa se gandeasca ca nu are nimeni o astfel de obligatie si poate ar fi cazul sa se multumeasca cu “putinul”ce il primesc!

Voua vi s-a intamplat sa simtiti ca oferiti totul si totusi pentru celalalt sa nu fie deajuns? Nu ma refer (strict) la o relatie de iubire.


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 15 Comments
  1. Cris-Mary says:

    Clar da! Am avut o gramada de momente cand am simtit ca ofer tot ce aveam mai bun dar niciodata nu era deajuns si din pacate nici nu primeam prea multe in schimb!

    • addicted says:

      Te inteleg. Acum spune-mi tu, ce e de facut? Noi cam semanam si stiu ca suntem in stare sa oferim totul chiar si acolo unde nu primim nimic pentru ca astfel ne e firea si totusi.. nu ar trebui sa INCERCAM sa ne moderam? Vom ajunge sa ramanem fara nimic..

      • Creve says:

        Păi eu fac așa: nu promit nimic la bucurie și caut să vorbesc cât mai puțin la nervi big grin Dar selectăm și noi oamenii. Când cineva ajunge să îți vrea și sufletul înseamnă că e plină de nerecunoștință și drept urmare nu merită tot ce faci pentru acea persoană. Eu așa cred și cum nemulțimitului i se ia darul…

  2. nICO says:

    E in firea omeneasca sa vrem mai mult decat avem, chiar daca avem cat ne trebuie… pentru ca oricat ai avea, ti se pare ca nu-i de ajuns, chiar daca initial erai multumit! E de ajuns sa spuna cineva ” te multumesti doar cu atat? ” si iar incepe cursa nebuneasca spre noi dobandiri . N-ar trebui sa te mire aceasta atitudine winking

  3. Creve says:

    Ohooo de câte ori am simțiti asta, iar atunci îți vine să spui ”du-te mă și încearcă la alții că nu pot să mă pun pe mine pe locul doi pentru tine” laughing

  4. Mihaela says:

    Da, am simtit asta intr-o relatie de dragoste. Intre prieteni nu prea a fost cazul…poate in familie, daca imi amintesc eu bine.
    Asta e, eu m-am obisnuit de acum ca unii sa imi ceara tot mai mult si mai mult, si desi le-am explicat ca nu sunt perfecta, ca nu le pot face pe toate, ei in loc sa accepte chestia asta imi zic sa ma stradui si mai mult. Bine, mereu a fost asa in viata mea, mereu mi s-a cerut maximul.

  5. NightOn says:

    Ufff…DA! Și când e prea mult, e prea mult. Ăștia sunt ca maimuțele: ți se urcă în cârcă și nu se mai dau jos de acolo. Cer de la alții absolut tot dar de la ei nu cer absolut nimic. Tocmai de aceea vor fi niște nemulțumiți o viață întreagă.

    • addicted says:

      eu inca nu imi pot imagina cum pot avea pretentia doar de a primi si sa nu simti satisfactia de a oferi!? Sincer.. adica, nu-s eu omul care are o groaza de oferit dar de am o firmitura o impart cu tine insa vad ca multi o vor pe TOATA si cer sa faci rost si de restul painii pt.ei!

Leave a Reply

Your email address will not be published.