„Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne ” – Octavian Paler
Prietenia este exprimarea sinceră şi fără rezerve a gândurilor şi simţirilor tale în faţa unei alte făpturi omeneşti, sinceritate totală şi dezinteresată în viaţa lăuntrică cea mai intimă, ca o încercare de retrăire în profunda simpatie a unei alte fiinţe omeneşti.
Prieteniile voastre cum decurg?
Eu sunt praf la acest capitol s-au pierdut prieteniile.
Din ce motive sau pur si simplu fara motiv caci se intampla ca prieteniile sa se piarda fara motiv si fara ca cineva sa fie vinovat.
nici eu nu stau prea bine la acest capitol…cu toate ca ma consider o prietena buna…
Ai sa dai si peste oamenii buni ca tine, nu e nimeni lipsit de o prietenie buna.
Vad comentariile de mai sus si imi spun ca barbatii pot tine o prietenie mult mai mult decat femeile.Femeile sunt mai rele.
Ohooooh lejer pot avea barbatii o prietenie mai lunga, femeile sunt rele, invidioase, egoiste si multe din ele posesive!
Addicted am un prieten bun care are o pisica pe care o cheama Fobia.Si cand iubita lui il lua in brate pisica se urca si ea in pat langa ei .Iubita lui dadea cu piciorul in pisica sa o dea jos din pat.Asa de posesive sunt unele femei.
Dear God!!! Tipa aia trebuie sa consulte un specialist de era asa… pai cand va avea un copil si tatal il va iubi ca ochii din cap cum va face?In fine… din fericire nu toate sunt asa.
Prietenia – un lucru ce nu se poate cumpăra!
Prietenia adevarata nu poate fi cumparata dar celelalte „specii” de prietenie da, cu un cadou cu orice atunci cand primeaza interesul.
Și aici ne întoarcem la articolul cu selectarea prietenilor!
Da… Eu acum gata mi-s multumita cu ce am ales si „cules”. Am atat de putini comparativ cu ce-am avut insa mi-e mult mai bine ca inainte. Nu mai am parte de exagerari, minciuni, chestii ascunse, dezamagiri pe scurt!
Adevarul e ca am cateva prietene de suflet pe care incerc sa le tin aproape si incerc sa ma apropii si de alte persoane care cred ca merita.
E bine daca poti sa ii identifici pe cei care merita, mie mereu mi-a fost greu sa fac asta..
Majoritatea decurg bine, dar asa, cam o data pe an, se demonstreaza ca unul din prieteni de fapt nu era un prieten adevarat. E trist, dar stiu ca nu mi se intampla doar mie. Probabil in zilele noastre e dificil sa fii sincer, sa nu invidiezi, sa nu barfesti, sa nu judeci pe cel de langa tine.
Asa este. Eu ajung sa cred ca prieteniile adevarate in adevaratul sens al cuvantului le-am avut cand eram mici, cand stiam sa impartim, cand stiam sa dam fara sa asteptam mare lucru in schimb, cand nu stiam ce e barfa grava, cand habar nu aveam sa judecam decat dupa nr.de jucarii din casa, ….
Asa e. In copilarie era altfel. Parca pe atunci mai usor era sa ne facem prieteni si sa ii si pastram. Acum e greu sa mai ai incredere in cineva, mai ales ca ne-am ars cu totii.
Exact! Eram naivi si eram si aparati de multe lucruri la care acum suntem mai mult decat expusi, nici nu stiam atat de multe…
eu sunt norocoasa din acest punct de vedere…
Da?Felicitarile noastre. Cum ai reusit sa mentii totul?
Prefer să nu dezvolt prietenii. Prefer ca totul să rămână la stadiul de cunoștințe/amici.
Daca ti-a iesit si iti iese te felicit,eu sunt mai „moale” insa in trecut eram si mai si.
Încerc să-mi iasă deoarece dacă ești „moale” este egal cu „ești un om slab” iar asta este o chestie de care profită 99,9% dintre oameni. Nu-ți închipui că am gândit mereu chestia asta așa, am fost și eu „moale” și asta m-a costat scump de-a lungul timpului. Bine, ceea ce spun eu este posibil ca mulți să înterpreteze gen „vai, îți e frică” însă nu este așa. Am hotărât să tratez pe toată lumea la fel și zic eu că este mai ok așa.
Ai dreptate, de pe urma unui „om slab” se profita crunt…. Eu abia de cateva luni am inceput sa fac selectii, sa nu ma mai atasez asa tare de persoanele noi si sa ma limitez la amicitie. Vorba ta , este mai ok asa, mult mai ok si mult mai sanatos.