Întotdeauna am încercat să stau deoparte de oamenii neserioși, de cei care spun ceva dar fac altceva, de cei care-și dau cuvântul și-l calca în fața ta, de cei care știu că nu vor face un lucru dar totuși ți-l spun și te cu patimă încearcă să te convingă să le dai crezare! Și totuși.. mereu i-am avut prin preajmă.
N-am să înțeleg niciodată… de ce să te chinui să convingi pe cineva de un lucru dacă știi că nu-l vei face? De ce să oferi o bucurie de moment unui om,să creadă ce îi spui, să creadă că esti schimbat şi că de această dată îţi ţii cuvântul dat, ca mai apoi să te faci nevăzut și să-i accentuezi neîncrederea în oameni? Nu mai bine taci? Dacă lucrul respectiv îți iese, foarte bine, dacă nu .. măcar nu ai dai cuiva speranțe deșarte.
Încep să cred că unii fac asta din obișnuiţă și/sau din plăcere!
Sis, greu subiect.
Spre rusinea mea, m-am aflat in ambele situatii. Mi-am luat si ‘middle finger’ fix in fatza, dar am si incurcat oameni. Bine, am incurcat din cauze independente de mine, dar tot incurcat se cheama – pentru ca pe nimeni nu mai intereseaza explicaiile ulterioare, asa ca de fiecare data am preferat sa nu incerc sa le mai ofer, incasand eu oprobiul.
Un lucru e cert. E nasol si s-o patesti, dar si s-o provoci fara sa vrei. Cred ca singurii care n-au nici o strabatere sunt cei care o fac cu buna stiinta, pentru ca premeditarea denota dezinvoltura cu care ei accepta un asemenea comportament.
Bro, idem! Toti gresim, nu e nimeni sfant in adevaratul sens al cuvantului, pe pamant insa eu sunt suparata pe cei care o fac over and over again si pe ceiicarora nu le fac asta nici macar neintentionat. Sunt suparata pe cei care de N ori isi dau un cuvant, ma fac sa-i cred si dau cu mine apoi de pamant… Sunt suparata crunt pe cei care ma fac sa ma simt ca o mare proasta ca le dau crezare ( din prea multa naivitate si incredere ) de fiecare data. Mereu ma duce gandul la ” eh, hai de data asta sigur e asa cum spune , nu se bate cu pumnul in piept degeaba ” si de data aia si in alte dati cuvantul e incalcat. Detesc oamenii care se bat cu pumnul teribil de tare in piept, care nu te asculta sau atunci cand o fac te contrazic maxim ca apoi ( a Nspea mia oara ) sa ajunga la vorbele tale..
Eu mi-s omul care tace mereu, nu promite, nu jura, nu bate cu pumnul in piept ci-ti spune ” am sa incerc, voi vedea… ” si cam asta astept si de la ceilalti.
ehee… de cate ori n-am dat sanse unora… ca sa fiu eventual si mai dezamagit decat am fost prima oara…
… si de cate ori n-am auzit „nu mai fac”, „incerc sa ma schimb”, „m-am schimbat”… ce *****…
Ihim, exact exact… Oricum, aiurea e ca tot noi picam aiuream!
… mmm… nu. In cele din urma „ei” pica aiurea. Si se pot da respectivii cu fundul de pamant pana-l misca de pe orbita… ca tot nu ma pot face sa cred ca eu am picat aiurea.
Ha!
) Daca nu reusesc, e bine! Pe mine reusesc sa ma faca sa ma simt ca o mare proasta care, din nou, „a pus botul „.
never give up, never surrender
Incerc, iiiincerc, crede-ma!
Și eu am înțâlnit foarte mulți oameni care se încadrează perfect în descrierea făcută de tine însă imediat ce și-au încălcat cuvântul, chiar și pentru o chestie minusculă, i-am îndepărtat fără drept la replică. Vreau să pot să am încredere în oamenii din jurul meu, tocmai de aceea fac o selecție destul de drastică.
Eu nu pot chiar asa, ofer sanse pentru ca si eu gafez si imi doresc sa mai primesc o sansa, doua… dar la a 3 a nu mai am pretentii.