E trist ce se întâmplă, e trist pentru mine ceea ce văd… Au adus unii „dragostea” la rang de curiozitate turistică şi „a iubi veşnic” a ajuns pentru ei o ficţiune gramaticală!??
Trăiesc într-o lume în care lucrurile se năruie, inimile se schimbă la nesfârşit, iar timpul trece fără încetare! E trist…
Oricât de ciudat ar suna, eu chiar cred că toate problemele pe care le-ai descris tu aici au legătură cu numărul de oameni.
7mlrd. în loc de 3 -> need more food -> must work harder -> 50 hours/week -> no free time -> no time for love -> love=fictiune gramaticală.
Nu e vorba de timp pentru ca asta oricum vine fara sa-i acorzi timp, e vorba de cum e privita de multi iubirea in ziua de astazi…
Apropo, de nimic de fapt, cred ca ti-am dat add pe facebook.
Știu la ce te referi că ‘vine fără să-i acorzi timp’. Eu mă refer la ce-ai zis tu inițial – „a iubi veșnic”. Nu poți să ajungi la așa ceva fără timp disponibil. Dar dacă te trezești la 6 și ajungi seara la 8 acasă, nu-ți mai arde de nimic. Iar dacă faci asta 5 zile/week, timp de …TOATĂ viața, atunci chiar că nu mai ai timp să respiri, darămite să iubești ca-n poezii?
Nu mi-a apărut nimic. Contrar aparențelor, adresa mea nu e Cătălin Ionescu. Dacă nu dăduseși add din greșeală, te rog să-mi spui și-ți mail-uiesc adresa. Hugs! Dar e cu Warning: Some of the pictures you may see, are not real. 
Orice asemănare cu realitatea e pur întâmplătoare…tocmai pentru că my dark side e cam …vizibilă uneori, iar afro-americanul iese cam des la suprafață. 
)))
Mă simt onorat de ‘add pe Facebook’, dar nu cred că mi-ai dat mie.
Stiu ca nu aia e adresa dar nu stiu ce vazusem eu, de aia am zis CRED CA.
Eu sunt mai visatoare cand vine vorba de iubire si in alea 5 zile lucratoare, TOATA viata gasesti timp de iubire daca o vrei si poti iubi si izbi mai intens.
Ți-am trimis mail cu adresa mea de Facebook.
Done.
… hmm… unii nu stiu ce e dragostea nici daca le este aratata cu degetul, @addicted
Stiu.. si nici daca o simt, nu stiu sa o identifice.
… bine… acum daca citesti ultima mea postare – si nu ma cunosti sau nu ma intelegi bine… e posibil sa crezi ca pledez pentru ceva ce tu ai numit „curiozitate turistica”… ceea ce nu se intampla, de fapt
Nu as zice..
Nu e vorba de numarul de oameni asa cum spunea cineva mai sus. E vorba strict de societatea in care traim si implicit de valorile la care se face raportul. Peste o societate bazata pe concurenta/profit egoismul este singurul stapan, el devenind o conditie a supravietuirii. Practic, in societatea de azi, dragostea este antagonica cu supravietuirea.
Nu stiu daca dragostea este fictiune gramaticala intrucat sunt foarte putini cei care mai viseaza la implinire sufleteasca. Visele celor mai multi au azi tinte materiale. Dragostea a ajuns mai degraba un refugiu din calea nebuniei, o arma cu care individul reduce la tacere ultimele scrupule.
” Visele celor mai multi au azi tinte materiale ” – touche! Dragostea nici macar refugiu nu a mai ajuns… e o chestie de care multi se folosesc asta DACA reusesc sa o identifice!
Alea care se naruie imediat nu sunt iubiri, sunt altceva(tot iubiri de fapt, dar carnale- mama, vorbesc de parca as fi pocaita…
. 