Prietenie după iubire

În nenumărate rânduri s-a discutat despre prietenia dintre o fată și un băiat după o relație. Unele persoane au spus că poate exista o relatie de prietenie între doi foşti iubiţi, alte persoane spun că nu! În marea majoritate a cazurilor cei care spun că nu se mai poate sunt persoanele în sufletul cărora mai găsești sentimente de iubire, iar cei care spun că se poate sunt cei care nu s-au implicat sufletește și ar putea continua relația dar sub forma unei prietenii. Din punctul meu de vedere DACĂ iubirea se termină cu o prietenie înseamnă că cineva mai vrea să încerce o dată!

Personal nu aș putea rămâne prietenă cu o persoană pe care încă o iubesc doar așa de aparențe; decât să-i fiu aproape și să sufăr, mai bine mă îndepărtez și de este cazul revin când îmi e bine!

Voi în ce condiţii aţi rămâne aproape de o fostă iubire?


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 31 Comments
  1. vienela says:

    Eu am ramas in relatii bune cu fostul meu sot, pot spune chiar ca ne intelegem mai bine acum decat cand eram impreuna. Dar ne leaga un copil…

    • addicted says:

      Sunt unele cupluri care ajung sa se inteleaga mai bine dupa ce incheie relatia asta inseamand clar faptul ca pot fi doar prieteni! Daca pe voi va leaga si un copil atunci aveti un motiv mai mare sa aveti o relatie de prietenie civilizata.

  2. Ca sa incep prin a raspunde ultimei intrebari, NU as ramane aproape de o fosta iubire. Am un exemplu in sensul asta. Pastram legatura, vorbim…rar, dar destul de cordial, fara ranchiuna sau tremurat in glas. Si totusi nu cred ca-i buna pastrarea unei legaturi stranse, de prietenie, cu o fosta. Chiar daca nu mai e vorba de iubire, nu cred ca are vreun sens sa zgandari ce-a fost. Pentru ce ar face cineva asta?
    Sunt de acord cu tine. Nu cred ca mai poate exista amicitie daca la mijloc ar mai exista ramasite ale unei iubiri apuse.
    Insa cred ca mai e o situatie in care doua persoane pot spune ca nu s-a racit totul, dar continua sa se vada si sa vorbeasca, fiind prieteni. Si anume, atractia fizica. Eu cred ca iubirea se poate stinge daca despartirea a fost amiabila, consensuala, fara sa lase cicatrici si in acelasi timp sa ramana inca vie atractia fizica. Numai ca si aici e cu dus si’ntors. Pentru ca daca una dintre persoane are intre timp un nou partener, e mai bine sa rareasca relatia de amicitie cu fostul/a.happy

    • addicted says:

      Exact! De ce sa zgandari ce-a fost? Si mai rau… de ce sa pui sare pe rana celuilalt cerandu-i sa iti ramana aproape cand STII ca inca te iubeste!?
      Eu…. eu am fost facuta egoista in momentul in care am decis sa ma indepartez pentru a nu suferi. happy Am inteles ca nu se mai putea, am inteles ca eram singura ce mai iubea si am inteles mai ales faptul ca as fi suferit enorm de as fi stat acolo ca un bun prieten. De nu as fi facut pasul ala probabil si acum eram lipita sufleteste de persoana in cauza! M-a facut egoista, ca nu m-am gandit si la faptul ca el tinea la mine ( ca la o prietena evident ) si m-am gandit la mine. laughing Trecand peste, nu ii poti cere unui om care te iubeste sa ramana langa tine doar pentru ca e bun prieten.

      • Ba da, ii poti cere. Dar atunci ii daruiesti ce-si doreste si castigi un prieten si un/o iubit/a. 2 la pret de 1. winking

        • addicted says:

          Bine si daca nu poate darui?

          • Daca nu poate darui are de ales intre 2 variante mari si late:
            1) Sa fie un gentleman si sa te lase in pace ca sa poti cauta linsitita ceea ce el nu poate darui;
            2) Sa fie un mitocan egoist si sa traga de tine pe latura friendship-ului, cu gandul la un “fuck buddy” de nadejde, dar fara nici o speranta catre sweet sweet love.
            Eu m-am aflat odata pus in situatia asta si spre mandria mea, nu numai ca am ‘let go’ facand-o sa resimta zero stanjeneala, dar am pus totul in carca mea, motivand ca-s alcoolic – fapt care nu numai c-a destins-o total, dar a ramas si fericita ca nu s-a incurcat cu un distrus… Asa ca putem concluziona ca pana la urma, exista si minciuni care fac bine. winking

            • addicted says:

              Pai ce vroia era partea a doua numai ca eu mi-am luat talpasita si am plecat spre binele meu caci departe cu fuck pac pac boom nu ajungeam, ca sa nu mai zic ca nu ajungeam unde sunt acum. happy As fi fost un catelus naiv care spera ca intr-o buna zi va fi mai mult decat scarta scarta!
              Si da, clar exista si minciuni care fac bine dar nu intotdeauna minciuna bine face ambele parti sau ma rog, hai sa spunem ca depinde de situatii. Dar daca tu de ce ai vrut sa pui chiar totul in carca ta? Adica am inteles c-ai vrut sa fii un cavaler mai cavaler decat cavalerii dar totusi altfel nu se putea?

              • Da. Oricat de ciudat ar parea (mai ales in 2012), ma caracterizeaza un simt empatic exagerat si un altruism aproape maladiv. Pe langa asta tineam la ea, o pretuiam ca si prietena, vedeam cat sufera, ‘deadline-ul’ se apropia, eram incoltit de luarea unei decizii, fusesem deja in situatia ei (cu alta ocazie) – pentru mine nu s-a terminat frumos, si nu doream s-o vad plecand de langa mine plangand, cu noduri in gat si inima-n stomac. A fost superb s-o vad razand, luandu-ma in brate galesh si plecand sigura pe ea… Chiar daca nici prietenie n-a mai fost intre noi (din motivele mai sus mentionate de tine), macar stiu ca n-am ranit-o – pentru ca as fi putut s-o fac foarte usor. E mult mai greu sa faci bine si extraordinar de facil sa faci rau… sad

                Ai facut bine ca ti-ai luat talpasita. Mi se pare adorabila ideea de ‘fuck buddy’, dar nu si atunci cand unul din parteneri joaca in alt scenariu – cel al “vai ce mult te iubesc, sper sa vezi asta intr-o zi”. Te-ai fi simtit bine pe o perioada relativ scurta si ai fi ajuns sa suferi enorm cand venea scadentza… Thumbs up!! Bravos!

                • addicted says:

                  Auzi?Tu-mi esti cumva un frate mai mare si eu nu stiu? laughing Asta una la mana, doi la mana, intr-o lume ca asta plina de egoisti si oameni rai iti gasesti locul? Ca eu ma pierd…. din toate partile sunt frecata psihic pentru ca-s prea buna, pardon, sa fiu direct si sa spun prea PROASTA. De empatie , bun simt si prea multa bunatatea sufar si eu, fara strop de modestie….
                  Trecand si peste asta, nici nu stii cat ma bucur ca vad oameni ca tine care-i pun inaintea lor pe cei la care tin mai ales cand sentimentele nu le sunt impartasite! Cred ca ceea ce ai facut tu trece de faptul ca tineai la ea si tine de…. tine ca om!?

                  Stii cat am pendulat eu intre si intre? Destul timp pentru ca nu-mi era usor sa ma desprind, dar din fericire sunt un om ancorat bine de realitate, analizez un lucru pana la ultimul detaliu si-l privesc pe termen lung, astfel am ajuns sa imi iau talpasita, si merci, atat atunci cat si acum ( mai ales acum cand mi-e mai mult decat bine ) imi spun si eu “bravos!”.

                  • E mult de discutat… Sunt cel mai extrovertit Berbec din lume si totusi, in ultimii 10 ani, m-a salvat mizantropia. Probabil ca sufar din cauza asta…habar n-am. Cert e ca am refuzat sa socializez si mi-am revenit psihic. Mi-am reglat Karma. big grin Cred ca m-a ajutat foarte mult si faptul ca n-am job dar castig foarte bine – adica nu-s nevoit sa creez relatii cu oamenii, ci o fac doar daca vreau eu. happy Ma plictisisem deja de aura de ‘PROST’, asa cum ai descris-o si tu si am preferat sa raman acelasi ‘prost’, dar sa schimb decorul. winking Bafta mea a fost ca mi-am putut permite din punct de vedere financiar sa fac chestia asta, pentru ca daca as fi fost obligat prin natura profesiei sa petrec in continuare multe ore/zi in public, probabil ca as fi clacat.
                    In alta ordine de idei, mi se pare jenant faptul ca nu-ti mai recunosti rudele si deja iti pui intrebari. laughing Cum asa mai surioara, ai amnezie?!? It’s me, your BigBrother. big grin

                    In legatura cu decizia ta, WOW…nici nu stiu daca sa te apreciez sau sa te invidiez. De fapt, imi provoci ambele sentimente, dar prefer sa declar invidia castigatoare. Eu nu as putea sa fac ce-ai facut tu. Si spun asta intr-un mod apreciativ. De cate ori (2 sau 3 – nu mai tin minte exact) m-am aflat in situatii similare cu ale tale, am avut nevoie de un shut in zona inghinala (la figurat vorbind – slava Domnului), ca sa pot sa ‘let go’. Si asta nu pentru ca-s nesimtit, prost, dobitoc si ma prefac ca nu inteleg aluziile. Ci pentru ca absolut niciodata in viata mea nu am fost in stare sa iau o decizie rationala, gandind. Tot ce fac, tot ce ma ghideaza este pur instinctiv, doar inima ma ghideaza. Asa ca ce-ai facut tu e un fel de film S&F pentru mine… No comment! Jos palaria! Ma inclin respectuos…stiind ca niciodata n-as fi capabil… Mai ales cand vine vorba de sentimente, am avut momente in care, singur intre patru pereti, analizam, rationam, ma incurajam, gandeam cu voce tare tot ce era logic si clar (da, vorbeam si singur – sa trecem peste asta big grin), si pana la urma tot ce-mi dicta inima faceam.
                    Adica faze de genul: -Ok, ma duc si-i spun ca nu se mai poate, ca trebuie sa luam o decizie definitiva, bla bla etc. Ajungeam in fata ei si pe gura imi iesea: -Buna iubi, ce mai faci?(punctat de un zambet penibil si o privire tampa). Mergem prin parc la o plimbare?….. Cam asa luam eu deciziile. laughing
                    Asa ca, inca odata felicitari! Am invidiat intotdeauna oameniii ca tine. (invidiat in sensul bun al cuvantului…- constructiv… winking
                    Love to chat with you sis!

                    • addicted says:

                      Ohhh nu, berbec?? Pai ma, voi ajutati si cand nu va puteti ajuta pe voi ,dati si de unde nu aveti pentru voi si oferiti sentimente la ordinea zilei. Ambii parinti sunt berbeci si de cele mai multe ori uita de ei privindu-i si ajutandu-i pe altii….

                      Si daaaaaaa stiuuuu cat de pierduti sunt berbecii si stiu cum iau deciziile si stiu ca de multe ori merg pe instinct si isi arunca inainte coarnele regretand mai tarziu.
                      Oh Doamne si cat de bine stiu cat va este de greu sa va desprindeti chiar si de un lucru ce va aduce suferinta iar atunci cand o faceti nu o faceti pentru voi ci tot pentru celalalt si recunosc si tupeul ala si dorinta aia ce vi-o impuneti in minte, dorinta apriga ce spune: ” Gata, fac dreg, numai, pun punct, s-a termina! “, pana in momentul actiunii cand se duce totul de rapa si… cornitele se inmoaie,coada se lasa in jos si inima vorbeste mai tare decat intregul corp!

                      Cunosc atat de bine oamenii ca tine si-i stimez uneori pentru ca e bine sa te lasi condus de ceea ce iti dicteaza inima dar nu si atunci cand inima va spune sa dati ceva cuiva care nu merita si sa va implicati acolo unde NU TREBUIE!

                      Apropo bro, eu mi-s fecioara, una cu rabdarea intinsa dincolo de limita si sunt la extrema cealalta, la cea in care se despica firul in 4, se analizeaza mult si abia apoi se ia si o decizie. laughing

  3. Anonymous says:

    cand ai acasa tot ce ai nevoie nu iti t

  4. Cãtãlin Ionescu says:

    Sorry, a disparut butonu’ de reply. Asa ca pun punct si fac alineat. big grin (in cazul in care n-ai facut tu butonu’ sa dispara…caz in care imi cer scuze daca spamez aiurea). laughing

    Mda…ce sa spun. Am citit ceea ce ai scris, de 3 ori la rand si nu-mi venea sa cred. Ai putea sa te faci un fel de Nety Sandu – tipa aia de la Protv, care prezinta Horoscopul. E absolut incredibil cum ai putut sa ma descrii. Sunt speechless…. Te-am nimerit cum nu se poate mai bine. Ambii parinti berbeci. Adica ai apucat sa vezi ambele laturi ale berbecului – senzational! Si eu care credeam ca o sa te dau pe spate cu felul meu de-a fi…pfff… laughing Cand colo, tu ma citesti ca pe o carte. Acum scriu si batzai din cap ‘a proasta’…nu-mi vine sa cred. Abia astept sa scriu comentariul asta si sa mai citesc odata ce-ai scris tu. hehehee… Multumesc mult. Pentru tot!

    Cu parere de rau, dar ramanand sincer, nu am cunoscut decat o singura fecioara. Am o verisoara care-i in zodia asta. Dar nu se compara cu experianta ta cu berbecii – care ai fost crescuta de 2. big grin
    Oricum, si asa cu relatia intre veri, am reusit sa observ meticulozitatea fecioarelor si rabdarea cu care iau decizii. Frumusetea in sensul asta, e ca deciziile pe care le luati sunt bune. Problema mea insa, e lipsa rabdarii. laughing))) Daca as avea si eu rabdarea ta, ahhh Doamne ce bine ar fi!! Eu pot doar sa nimeresc deciziile bune, pe cand tu le iei mai greu, dar stii ca nu ratezi nici una. winking

    • addicted says:

      Toti oamenii din jurul meu, exceptand doua persoane: iubitul si sora mea de suflet care imi cunosc experientele cel mai bine, spun ca si-ar dori sa aiba rabdarea mea… Sa stii ca nu e roz totul nici atunci cand ai rabdare, mai ales cu oamenii tocmai pentru ca multi profita la modul porc de aceasta rabdare si au pretentia si SIGURANTA ca tu esti mereu acolo sa le explici la infinit moartea caprioarei doar pentru ca asa esti tu. E obositor psihic uneori dar uite, asa sunt eu…. Nu exagerez, sunt omul care ii explica unui batran de 10 ori cum sa treaca strada, sa gaseasca un loc, sa butoneze un telefon si sa manuiasca o tableta iPad ( i did that! ). Mie-mi plac oamenii, ii ador, imi place sa ajut si daca cineva nu pricepe ceva ii explic pana stiu ca pricepe pt.ca asta mi-s dar repet, e obositor sa fii asa, uneori e mai sanatos sa spui pt TINE ,” stop, nu mai pot, incetez! ” si sa nu mai ai rabdare si sa pui punct. Deja rabdarea mea o consider un defect pentru ca mi-a facut mult rau….

      Trecand SI peste asta, am mai avut experiente cu berbecii si sa spunem ca si asta m-a ajutat sa te citesc dar si faptul ca tind spre a ” psihologi ” in general si citesc imediat o persoana! laughing

      Daca ar fi sa iti dau tie un sfat, gandindu-ma ca esti aproape de berbecii pe care ii cunosc, ti-as spune… mai lasa felul tau de a fi la jumatate! Trage SI spre tine mai mult lasandu-i pe ceilalti pe plan secund si atunci cand mintea iti spune ” desprinde-te” ( la modul general ) sa o faci strangand din dinti, ah si nu iti mai tocmi planuri ca NICIODATA nu-ti vor iesi asa cum speri sau vrei!

      • Interesant. Amandoi trebuie sa facem ceea ce face celalalt si nu putem. happy Tu trebuie sa “slide” precum pinguinul in pestera din “Fight Club”, iar eu trebuie sa devin rational si calculat precum Alan Harper in “Two and a half men”.Nu stiu cum o sa faci tu, dar mie unul imi este aproape imposibil oricat de mult as incerca. sad
        Iti multumesc sincer pentru sfaturi, care, ca de obicei, sunt perfect justificate – mai putin unul. Niciodata nu mi-am facut planuri – chestie care i-a scos din minti pe parinti (sagetator+capricorn). Macar la capitolul asta stau bine. Mi-am dat seama din timp ca orice plan gandesc se duce naibii odata ce ma apuc sa-l pun in practica asa ca m-am lasat pagubas.laughing
        Dar daca tot am ajuns la subiectul asta, imi permit sa-ti dau si eu un sfat tie. (sper sa nu fie cu suparare)
        Nestiind cum simte o fecioara molcoma si rabdatoare, imi folosesc doar intuitia si imaginatia (destul de bogata) ca sa-ti coc un sfat. Nush’ daca ai vazut “What about Bob?” cu Richard Dreyfuss si Bill Murray (o comedie criminala). Pe scurt: Murray pacient psihotic (atacuri de panica), Dreyfuss doctorul lui, care se trezeste cu pacientul musafir nepoftit la cabana in care dorea sa se odihneasca impreuna cu familia. Legatura cu tine e urmatoarea. Pacientul suferind, nu putea sa calatoreasca (mai ales cu autobuzul) din cauza agorafobiei si a atacurilor de panica. Cand i-a conceput ‘planul’ de insanatosire lui Murray, doctorul s-a axat pe urmatoarea idee: -Iti concepi imaginativ pasi/planuri mici. Intai iti propui sa te urci in autobuz. Cand te vezi inauntru, iti propui sa ajungi pe scaun. Te asezi, dupa care planifici sa vezi usile inchizandu-se. Dupa care, cum porneste si ajunge la 30km/h. Dupa care cum ajunge la stalpul acela, iar cand il depaseste iti propui sa ajungi la celalalt stalp. Si asa mai departe. Din aproape in aproape, cu pasi mici. Eu cred ca asa ar trebui sa faci si tu. Cand te ‘paleste’ o problema si trebuie sa iei o decizie, presupun ca tu iti desfasori mental catastiful/registrul invizibil, si incepi, esalonat, catalogarea optiunilor, variantelor de decizie si consecintele in urma luarii orcarei decizii – aproape ca un program informatic bazat pe logica lui “daca da; daca nu”. Eh, eu unul cred ca ai putea sa schimbi ceva in bine privind modul in care alegi asemenea decizii, daca atunci cand iti ‘deschizi dosarul’ din capshor, alegi direct prima varianta. Fara sa mai analizezi nimic. Asa cum facea Bill Murray. Pasi mici. -Ce sa fac aici? -Pai… Nici un pai! Prima varianta – check! Nu-i buna?!….ok, urmatoarea – check! S.a.m.d. In felul asta nu-ti mai tocesti nici creierii, nici rabdarea, ajungi si tu in sfarsit sa te linistesti si inveti sa “let go”… winking

        • addicted says:

          Uite vezi?La teorie suntem cei mai buni, practica ne ucide incet dar sigur. Sfaturile mereu le iau in considerare mai ales daca sunt pe bune si se pliaza pe ” nevoile ” mele, prin urmare merci!
          Pasi mici… mici… mici si care sa reziste – check! laughing Merci, chiar merci!

  5. Torden says:

    … daca nu esti din prima (si) prieten cu persoana pe care o iubesti… e cam greu sa devii asa ceva dupa ce s-a rupt relatia.
    La tine am gasit vorba asta : “Când oferi prietenie celui care are nevoie de dragoste, este la fel cu a-i da pâine unuia care moare de sete.”
    As ramane in preajma unei femei pe care am iubit-o / o iubesc – daca prezenta ei imi face bine… si de ce nu… daca am fost de la inceput sau am devenit intre timp (si) prieteni.

    • addicted says:

      Nu este o regula sa fie greu, sunt foarte multi ce nu au fost la inceput, nici in timpul relatiei dar dupa ce s-au despartit au devenit prieteni tocmai ca in timpul relatiei s-au cunoscut.
      Cat iubesc vorba aia… cat e de adevarata!!
      Prezenta ei iti poate face bine pana intr-un punct.. pana cand vine si iti povesteste de viitorul iubit, de actualul, caci daca ii esti prieten asculti si astea si apoi numai bine nu iti este in conditiile in care o iubesti.

  6. Giulia says:

    nu am avut rabdare sa citesc comentariile kilometrice laughing…eu una nu cred ca vreau sa fiu prietena cu fostul, am fost intr-o situatie ciudata in ultima perioada si pentru prima data nu vreau sa mai renunt la orgoliu si o sa-i zic to go fuck himself laughing
    Chiar si cand exista atractie fizica e greu sa ramai prieten, pentru ca devii gelos si nu e bine pentru sanatatea ta mintala….fiecare pe drumul lui, e cel mai bine

  7. Giulia says:

    intr-o relatie intotdeauna e unul mai prost si iubeste mai mult, daca nu exista nici un sentiment inseamna ca sunt ca in metrou-te-am vazut, te-am placut, m-am dat jos…

    • addicted says:

      Nu nu, ma refer ca poti ramane cu cineva prieten dupa ce ai rupt relatia de iubire DACA nu mai exista sentiment de iubire… Nu ma refer la sentimentele din timpul relatiei!

    • Giulia sper sa ai dreptate dintr-o singura perspectiva. Nu-mi doresc sa fiu eu cel care iubeste mai putin. Plecand de la ideea asta, intotdeauna imi pun inima pe tava (ca prostu’, evident). happy

  8. Giulia says:

    nu poate sa nu existe sentimente intr-o relatie “Cred ca se poate doar acolo unde nu exista sentimente atat de o parte cat si de cealalta!”…mi se pare imposibil…nu e bine nici daca iubesti-esti tu cel ranit- nu e bine nici daca nu iubesti- esti cel care raneste…este mereu prins intre ciocan si nicovala intr-o relatie.
    P.S. Cataline, ai scris romane acolo

    • addicted says:

      Ba se poate, zic din punctul meu de vedere si din experienta, se poate sa simti doar atractie fizica, se poate sa simti doar prietenie sperand ca mai tarziu vei ajunge sa iubesti si realizezi pe parcurs ca nu!

  9. Diana says:

    Totul e complicat… mereu :lol:
    E mai greu să rămâi într-o relație de prietenie cu cineva de care te-ai despărțit furtunos, s-a lăsat cu certuri, suferință lungă, etc.
    Altceva e când sentimentele dispar la amândoi treptat și din relație dispare iubirea aia pasională, înflăcărată, și rămâne o prietenie născută din împărțirea lucrurilor multă vreme.

    Din punctul meu de vedere condițiile ar fi să nu existe sentimente de relație (deci nici resentimente big grin ) și să existe pasiuni în comun, chestii care să lege o prietenie.
    Nu am păstrat o prietenie mai strânsă decât cu primul meu iubit, și asta și pentru că a fost mai mult o copilărie relația, decât vreo mare iubire, dar și pentru că aveam în comun multe lucruri, participam la tot felul de activități împreună. Viața oricum nu mi-a dat prea multe ocazii să rămân nici fizic aproape de foști.
    Din ce am trăit până acum, oricât de mult aș suferi ulterior după cineva… vorba aia… împarți multe lucruri cu celălalt, și dacă rămâne singurul care îți împărtășește anumite pasiuni, de ce nu?
    Într-adevăr, trebuie să treacă amândoi peste ce a fost, dar de multe ori timpul e un aliat. Și trebuie să ai și o oarecare sănătate psihică, să treci peste o dezamăgire în dragoste totuși, măcar după câțiva ani.

    Chiar și în prietenii, când dispare iubirea aia prietenească, tot rămâne plăcerea unor activități cu acea fostă prietenă. Tot e cea mai bună persoană cu care să vizitezi un muzeu, sau să organizezi o activitate, sau mai știu eu ce. Nu poți șterge ceea ce e un om sau ceea ce poți face cu un om, doar pentru că relația nu mai e aceeași; eșuăm amândoi în relație, dar poate altele ne ies mai bine. Poate fi și cazul unui cuplu de dansatori foarte buni, care sunt împreună în viața reală, și se despart; și pentru dans pot performa împreună, dar în relației nu merge. De ce să renunți la acele lucruri care au mers bine?

    Până la urmă avem și parteneri, și familie, și prieteni, și camarazi, pentru că nu putem găsi într-un om totul. E bine să îți trăiești viața cu cineva, să mergi la film cu prietenele, să participi la un sport cu o echipă, să ai un grup cu care faci voluntariat, o verișoară cu care să gătești sâmbăta, o vecină cu care să faci handmade, un prieten cu care să discuți despre chestii mai tehnice, etc. Eu consider că dacă nu mai e nimic la mijloc și un fost se încadrează în scenariul complex al vieții de zi cu zi, de ce nu? Vine un punct în care trec toate… pentru că viața evoluează. Surprinzător. Poate e o situație care se poate întâmpla extrem de rar… dar aproape orice e posibil.

    • addicted says:

      ” Din punctul meu de vedere condițiile ar fi să nu existe sentimente de relație (deci nici resentimente ) și să existe pasiuni în comun, chestii care să lege o prietenie. ” – exact asta spuneam si eu. Doar asa mai poate, dupa relatie, sa exista prietenie. In rest, daca cineva e inca implicat nu are parte decat de suferinta!

      ” Nu poți șterge ceea ce e un om sau ceea ce poți face cu un om, doar pentru că relația nu mai e aceeași; eșuăm amândoi în relație, dar poate altele ne ies mai bine. ” – este un poate. Poate fi mai bine, poate fi mai aiurea.

      ” Eu consider că dacă nu mai e nimic la mijloc și un fost se încadrează în scenariul complex al vieții de zi cu zi, de ce nu?” – din nou, exact! Doar daca nu mai e nimic la mijloc poti face toate astea!

Leave a Reply

Your email address will not be published.