” Este lucru omenesc sa ai mila de cei necajiti. ” – o vorba de nu stiu cand, de nu stiu unde, spusa de nu stiu cine. Mai spun unii dintre noi ca aceasta mila ar trebui sa o gasim in fiecare din noi, dar nu, nu o gasim. De regula, poarta mila – simt mila pentru cei necajiti doar cei care au avut si ei uneori nevoie de mangaiere si au aflat-o….
Mila – Lucru omenesc
This Article Has 18 Comments
Tind sa cred si eu acelasi lucru. Numai traind ceva, stii exact ce presupune si ce nevoi au altii, incercati ca tine!
Exact. Si sfaturile de calitate le dai tot atunci cand INTELEGI prin ce a trecut persoana respectiva…
Pe mine ma apuca nervii cand aud pe cate unul ca spune: nu am nevoie de mila nimanui. Este un sentiment de solidaritate, este atat de uman sa iti fie mila de cineva, este atat de linistitor sa vezi ca altii iti sunt alaturi cand ai nevoie.
Foarte adevarat!
Daca schimbi cuvantul mila cu, compasiune se schimba comportamentul lor si au o altfel de reactie. Been there!
Spuneam cuiva ca imi este mila de ea si ca as vrea sa o ajut si imediat foarte ofensata mi-a zis ” Sa ma lasi cu mila ta si cu tot ca n-am nevoie! „. Cuvantul mila le suna urat si nu accepta frumosul gest.
Este omenesc sa’ti fie mila…dar sunt multi care nu o merita…sunt multi care sunt perfect sanatosi si apti de munca, dar prefera sa traiasca din mila celorlalti de comoditate. Insa din pacate sunt si cazuri reale cand trebuie sa fi de piatra sa nu’ti fie mila
Stiu ca sunt multi care profita de bunatatea celor din jur si traiesc din mila lor… Din pacate ne este si din ce in ce mai greu sa ii deosebim pe cei care intradevar o merita de cei care nu o merita!
Sa stii ca am intalnit destui oameni ”milosi” in preajma mea in ultimul timp .. acum sunt absolut sigura ca unii au uitat termenul asta sau uneori o fac ptr ca da bine .. din pacate..
Poate eu interpretez eu greșit cuvântul milă… dar mi se pare un cuvânt urât… e groaznic să simți că altora le e milă de tine, fie că suferi spiritual sau material.
Ar trebui să facem gesturi de omenie din suflet bun, nu din milă.
Ar trebui să ne oferim umărul ca sprijin din prietenie, din iubire, nu din milă.
Să găsim emoții și sentimente mult mai frumoase care să ne conducă, nu să ajungem la milă.
Si cu oamenii pe care nu ii cunosti, dar iti rup inima cand ii vezi cum procedezi? Ca nu ii iubesti si nu iti sunt prieteni.
Scrie chiar acolo:
„Ar trebui să facem gesturi de omenie din suflet bun, nu din milă.”
E un cuvant urat, ma rog ,considerat urat de unii. Mie imi pare a fi un…. cuvant si atat. Cuvant pe care de regula nu il folosesc, daca simt prefer sa arat compasiunea si dorinta de a ajuta! Mila e un sentiment si din punctul meu de vedere nu e unul… urat si chiar e un gest de omenie. E tot un sentiment ce vine din suflet, pentru mine – repet! Nu interpretez mila ca o bataie de joc, cum o interpreteaza alte persoane. corelatia asta vine doar din vina celor care si-au „prezentat” mila fata de cei necajiti intr-un mod brutal si intr-un sictir mizer.
De aceea mi se si spune ” nu am nevoie de mila ta ” cand vreau sa ajut pentru c-au avut altii grija sa implementeze prin gesturi urate celorlalti ca mila e un sentiment ce nu vine din suflet si e doar ceva urat.
Scuzele mele pentru modul jalnic de a ma exprima dar nu am inchis un ochi noaptea trecuta si-s praf si pulbere!
Nu spun cuvânt urât în sensul că mila e ceva… urât. Ci pentru că eu consider indezirabil să ajungi să se simtă milă față de tine.
Într-adevăr, fără legătură cu zodiile, cum spuneai în celălalt comentariu, da, sunt genul de persoană căreia îi place să se descurce singură, să le facă pe toate cât se poate singură și atunci să simți mila altora e o frustrare în plus că uite nu poți să faci nu știu ce.
Perspectiva mea despre milă e cumva modificată de două discuții.
Una a fost mai lungă, cu mama unui băiat care a fost bolnav toată viața, trecând dintr-o problemă în alta, și care mi-a povestit multe despre concepția ei de milă, despre faptul că ar vrea ca băiatul ei să nu simtă mila celor din jur, ci aceștia să îi fie aproape din alte motive.
Și mai recent, de o fată mai mică decât mine cu un an, căreia în decurs de 6 luni i-au murit ambii părinți; și care mi-a spus că ar da orice ca oamenii să o poată privi ca înainte, nu cu milă.
MÍLĂ1, mile, s. f. 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ◊ Loc. adv. De milă sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compătimire (față de cineva). ◊ Loc. conj. De milă să nu… = de teamă ca nu cumva să… ◊ Expr. De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie. (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit. A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva. A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns. A avea milă de… = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva. (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.). (Pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși. 2. Ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie. ◊ Expr. A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare. 3. Stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie. ♦ Tristețe, melancolie, jale. 4. Bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva). ♦ (În credințele religioase) Bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare. ◊ Expr. Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, se spune despre acela căruia îi merg toate din plin. (Formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva). A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el. (Fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului! (Înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc. – Din sl. milŭ.
Precum am început și comentariul meu „Poate eu interpretez eu greșit cuvântul milă”.
Deci, când am discutat, am mers pe o accepțiune PERSONALĂ a acelui cuvânt, nu una de dicționar.
Prefer ca atunci când discut anumite lucruri, mai ales despre emoții și sentimente, să merg pe propriile mele percepții, nu pe definiții seci dintr-un dicționar. Până la urmă îmi exprim o opinie personală, nu mă „bat” în lingvistică și dicționare.
Pentru că iarăși, PERSONAL, consider în contextul acesta mai important ce simți când lumii îi e milă de tine, cum te simți când ești privit cu milă, în loc să simți apreciere pentru ceea ce ești ca om, indiferent de cât de greu îți e; pentru că eu personal, trăind mila altora în anumite situații, nu consider că e plăcut să simți mila apăsătoare, sentimentul de obligație ieftină a unor oameni cărora nu le pasă cu adevărat, dincolo de compasiunea gratuită. Pentru că, PERSONAL, mă lasă rece definițiile de dicționar în contextul ăsta. Pentru că, PERSONAL, consider că în 88% din cazuri mila înseamnă doar compasiune, și nu suflet bun, nu înțelegere, nu omenie.
Aș vrea să înțelegi și că, nu că m-a deranjat comentariul tău, ci că, dacă observi comentariile mele pe aici și prin alte părți, să știi că ele sunt extrem de subiective, personale, interpretate prin propria minte, pentru că nu consider că intru pe un blog ca să discut lingvistică, sensuri seci și teoretizări de tot felul.
În contextele în care am nevoie de definiții și termeni academici, știu și eu că caut.
Eu am inteles ce ai vrut sa spui Diana, la fel si cealalta fecioara, sunt sigura!
Inca nu te cunoaste, nu v-ati intersectat pentru a-si da seama ca tu doar esti subiectiva.
Nu am vrut sa dau impresia ca o iau personal. Imi cer scuze daca s-a inteles gresit.
Din punctul meu de vedere mila este sinonim cu compasiune, dar cand ajut un om o fac din suflet, fara sa pomenesc vreunul dintre aceste cuvinte.
Stiu pentru ca la fel interpretez si eu mila.