Constientizarea este primul pas spre vindecare!
De ce ne abtinem sa spunem totul in fata, de ce imbracam cuvintele in straie moderne si evitam sa spunem EXACT ce ne trece prin cap? De teama de a nu rani? De teama de a nu starni o furtuna? Din nepasare, indiferenta?
De multe ori, in fata celor dragi, amanam sa spunem ceea ce ne trece pe prin cap in speranta ca celalalt va realiza singur mai devreme sau mai tarziu ca greseste. Nu asa se procedeaza si nici eu nu mai procedez asa! Am devenit constienta ca tot ceea ce este acolo bine ascuns la un moment dat va iesi la suprafata si va trebui oricum sa iau atitudine… Mastile de care ne inconjuram ascunzand ranile, nu sunt clar o solutie!
Am ales sa fac o serie de schimbari, multe imi ies, putine nu dar inca lucrez. Am ales sa nu mai menajez pe nimeni caci adevarul spus in fata chiar daca doare e eliberator.
Cam asta se intampla de fiecare data, nu?
Depinde si de situatie. Nu intotdeauna e bine sa spui adevarul. Ai sa vezi maine dimineata.
Clar depinde si de situatie. Partea proasta este ca oricum incerci sa o dai, nu e bine! Daca spui in fata ranesti si superi, daca nu spui iar nu e bine ca de ce nu ai spus!?
Bai sper sa nu-mi dai ban dar uite
http://www.probiu.ro/una-gandim-si-alta-vorbim
Nici gand de ban, mi-au placut cele doua variante de conversatie insa tind sa cred ca este mai bine sa ne cenzuram!
[…] Surioara mea virtuală, după cum vezi, sunt momente în viaţă când TREBUIE SĂ MINŢI pentru a ridica moralul unui om disperat. […]
De cele mai multe ori mă abţin ori pentru că nu am cu cine vorbi căci pentru persoana respectivă e tot una sau pentru că unu’ doi adevărul doare şi supără ( asta se întâmplă frecvent).
Şi-am încercat să fiu sinceră cu toate persoanele dar unele pur şi simplu nu vor să ştie adevărul.
Eh, daca nu vor sa afle adevarul sa stea in minciuna! Intentiile tale sunt de apreciat.