Mit sau realitate?

 Cu interes urmaresc documentarele in care se incearca demontarea anumitor mituri si nu, nu ma refer la MythBusters! Recent, nu mai tin minte pe ce canal de televiziune, am vazut un grup de cercetatori de la Universitatea din Edinburgh care au incercat sa demonteze teoria unui studiu anterior care sustinea capacitatea creierului de a anticipa evenimente, de “a vedea in viitor”. Acestia au considerat fenomenul prezicerii ilogic si fara fond; zic ei ca abilitati psihice nu exista!

Cred ca stiti despre ce vorbesc si cred ca cel putin o data in viata ati avut momente neobisnuite, premonitii, instincte care v-au indreptat catre asumarea unor decizii greu de inteles sau poate doar ati trait un “deja-vu”.

Revenind la studiu, cercetarea in cauza, organizata de psihologul Daryl Bem, renumit pentru tehnicile extra-senzoriale, a plecat de la garantia credintei; adica atunci cand crezi in previziuni, creierul uman se comporta ca atare si chiar anticipeaza lucruri.

Desi studiile din urma cercetarii s-au materializat prin intermediul unor participanti supusi la diverse teste, concluziile au ramas, inca, mai mult la nivel declarativ.  Nici o “tabără” dintre cele doua nu au avut instrumentele necesare pentru a inchide subiectul printr-o explicatie palpabila, argumentele pro si contra invartindu-se in cerc.

Prin urmare, totul e in plop, unii spun ca presimtirile si premonitiile sunt un mit , altii ca sunt o realitate. Voi ce spuneti? Ati avut parte de momente mai putin obisnuite si ati trait un “deja-vu“?


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 13 Comments
  1. MythBasters – > MythBusters tongue Am trait deja-vu-uri happy si chiar mi se par ciudate ..

    • addicted says:

      Greseala mea, merci. happy Da, e ciudat sentimentul , eu de multe ori nu-mi dau seama daca am visat faza respectiva sau chiar mi s-a mai intamplat

  2. Stefan says:

    Eu tind sa cred ca exista/sunt reale. Dar n-ai sa le vezi in fata camerelor de luat vederi pentru ca multe dintre “abilitati” nu sunt antrenate + ca te inhiba ideea de a fi urmarit de jde’ mii de oameni.

  3. Alyz says:

    Mi s-a intamplat sa am impresia ca am visat acelasi lucru de doua ori, sau ca am mai facut ceva ce mi se pare ca am visat si invers. Unele vise par atat de reale…

    • addicted says:

      Exact ce spuneam mai sus ca patesc si eu, nu imi pot da seama de multe ori daca am visat sau chiar mi s-a intamplat lucrul respectiv. Mi s-a intamplat sa aud replici ce parca le-am mai auzit fix la fel, faze ce mi s-au facut s.a.

  4. alex says:

    Am avut de nenumarate ori vise premonitorii astfel incat nu le pot ignora. Nu pot spune daca e mit sau realitate dar totul se intampla cu motiv. Uneori sentimentele de deja-vu si visele pot deveni o povara.

    • addicted says:

      Inteleg prea bine ce spui cand vorbesti de povara viselor si a senimentelor de deja-vu. Visele in mod special ma inspaimanta de multe ori iar sentimentul de deja-vu ma intriga, imi stau ca un pitic pe creier si de multe ori imi strica si ziua. Tot stau si astept sa se intample ceva in urma unui astfel de sentiment.

  5. aHUIBAN says:

    Din punct de vedere stiintific, frumoasa expresie frantuzeasca “deja vu”, este pusa in corelatie cu o patologie ce se refera la o epilepsie a lobului temporal – din cauza acestei patologii, ai impresia ca ai mai trait evenimente desi asta nu s-a intamplat niciodata.

    Bineinteles ca ne referim la cazurile patologice ce tin de psihiatrie, nu de senzatiile false ale multora dintre noi care nu sunt decat niste erori ale redatii memoriei de lunga durata.

    Opusul lui “deja vu”, dpdv patologic, este “jamais vu” si se concretizeaza prin faptul ca persoana nu isi aduce aminte de un eveniment desi el s-a intamplat si a fost chiar semnificativ in viata lui.

    Premonitiile nu au nicio validitate stiintifica. Aici vorbim de erori, de coincidente, de autoinducerea intamplarii unor evenimente etc.

  6. vienela says:

    De multe ori mi s-a parut ca unii oamenii, desi intalniti pentru prima data, imi sunt de mult cunoscuti, unele fraze parca le asteptam, parca le mai auzisem, la fel si unele locuri in care nu am calcat vreodata, mi se pareau foarte cunoscute. Nu mai vorbesc de instinct, de momentul ala in care toti imi spun ca trebuie sa fac “asa”, iar eu, fara sa gandesc, fac invers. De cele mai multe ori, se dovedeste ca am intuit bine.

  7. Cătălina says:

    Eu una zic că există big grin

Leave a Reply

Your email address will not be published.