S-a spus că timpul vindecă rănile, nu sunt de acord cu aceasta. Rănile rămân. În timp, mintea, pentru a rămâne sănătoasă, le acoperă cu cicatrici, iar durerea scade în intensitate, dar nu dispare niciodată. – Rose K.
The wounds remain. In time, the mind, protecting its sanity, covers them with scar tissue and the pain lessens!
E perfect adevărat.
Spunem (si) noi dar sunt persoane ce se cred vindecate per complet si fara cicatrici de nici o culoare/durere desi au trecut prin chestii marcante.
cand ai o rana si se vindeca raman cicatricile, nimic nu poate schimba asta
Exact. Sunt multi ce spun ca s-au vindecat dar pe parcurs realizeaza c-au ramas cu cicatrici ce nu se duc nici cu „laserul”!
Hmm… nu-s de acord. Daca lupti cu adevarat sa treci peste un lucru care te-a afectat, atunci il depasesti, il invingi, te schimbi si te ridici desupra lui… chiar si deasupra ta. Devii un alt… „tu” – fie ca te inraiesti sau ca devii mai bun si mai puternic. Si cand te uiti in urma – lucrurile rele nu te mai ating decat sub forma unor amintiri neplacute.
Uita-te la ce ai zis la sfarsit, exact la sfarsit ” nu te ATING decat sub forma unor amintiri neplacute ” – cumva tot te ating si asta pentru ca ramane o cicatrice. Trecem noi peste toate, avem puterea de-a o face, ne vindecam dar cu o cicatrice tot ramanem, una care ne atinge cand privim in urma.
„atins” si „lovit ” sunt doua lucruri diferite. Cred ca tendinta ta a fost sa ii dai sens de „lovit”
Lovit sau atins cert e ca ai scris si tu ca ramai cu ceva, amintiri neplacute deci tot o „natie” de cicatrice. De nu ar ramane nimic nu ti-ar starni NIMIC! Parerea mea.
Oricat ai fi de bun, si oricat ai incerca sa depasesti unele probleme, amintirile revin cand te astepti mai putin, chiar daca nu mai au intensitatea de altadata.
Exact, ceva acolo tot ramane fie mic fie mare!
Din pacate cicatricile raman pe viata
Asa e, ne vindecam de toate dar din multe ramanem cu cicatrici.