Nu este „lucru” care sa nu ma sperie mai tare decat omul.
Ma sperie omul egoist , omul care iti doreste propriul castig ,care pentru acesta calca si peste cadavre, omul care uita de principii, de respect si onoare! Omul care raneste fara parere de rau , omul mincinos , omul laudaros, omul fara valori , omul care tradeaza cu un zambet parsiv pe fata, omul barfitor , omul care judeca alti oameni din jurul sau , omul incapabil sa observe propriile greseli! Mi-e teama de omul care nu zambeste … omul care pretinde dar uita sa ofere!
Pe tine ce te sperie mai tare?
Acesta e un lucru de care şi mie mi-e frică. Indivizii de acest gen parcă s-au înmulţit!
Da, nu s-ar inmulti cei onesti…
Nu mai este la moda onestitatea draga mea.
Mda,asa e. O moda la care nimeni nu vrea sa fie in pas!
Ma sperie prostia!
Da? In toate formele ?
Absolut, prostii sunt mereu periculosi
Da, e bine sa-ti iei talpasita cand ii mirosi!
Mhm toti cred ca li se cuvine ce vor sa primeasca dar cand e vb de oferit,niet
Din pacate nu ma sperie nimic. Eu trec direct la sentimentul de frica. Nu cre’ ca-s inconstient…sper….
Frica de?
De multe chestii. Dar niciodata nu trec prin senzatia de sperietura. Nu ma tem, ci doar resimt frica atunci cand ea apare. E cu doua taisuri. Pentru ca: 1) partea buna – nu traiesc cu teama, 2) partea nasoala – simt direct frica, fara warnings. In legatura cu ‘1)’, ceea ce simt as putea numi ‘analiza’…adica perioada de timp in care trec totul prin propria-mi sita. Numai ca asta nu-mi creeaza teama, nu ma sperie. C-o fi bine sau rau, habar n-am…
Da, exact cum ma gandeam, exact ca ai mei! Ai mei o miros si e de ajuns sa i se urce pe sira spinarii si cu greu isi calmeaza ceea ce simt.
Da, pentru ca ceea ce simt, e deja frica, pe care o simt direct, fara perioada de sperietura sau temere.
Ce ti-e si cu berbecii astia…instinctivi si instinctuali.
Panicosi dar bravi in fata fricii. O iau ca atare,de coarne !
I bet! Esti cea mai indreptatita sa stii cum…dupa ce-ai fost crescuta, educata si iubita o viata de 2 berbeci.
Inca mi-s,din fericire! Sunt berbecii mei mult adorati de mine,asa panicosi,prea grijulii si „tari in clanta”,sunt si vor fi ai mei.
Hahahahahhaa……… Scuze, dar m-ai facut sa rad din toata fiinta mea – si nu-i o fiinta mica deloc.
„Tari in clanta”? Genial!!!!!! O s-o tin minte p’asta. Nu in sensul de ‘te pun eu pe lista neagra’, ci in sensul de ‘will charish it forever’.
Pai ei dau asa tare din gura de ai impresia ca te vor manca si se dau asa duri dar sunt „painea lui Dumnezeu”. Eu am descoperit asta cand am mai crescut, cand eram mica ziceam ca-s cei mai rai… I-am iubit atunci acum ii ador si-i inteleg!!
Ce rau ar putea sa sune pentru un profan, ce-ai spus tu acum. Adica pentru a intelege berbecii, avem nevoie de o viata alaturi de ei. M-am scos. De-aia fuge lumea de mine? Cateodata ma aud si eu in ce hal racnesc.
Prosti cei care fug ,nu stiu ce au aproape!!! Ai mei au o guraaa au au auuu si sunt cei mai buni la capitolul morala. Cu toate astea,ei m-au facut cine sunt…pana la 18 ani. Dupa aia,am conturat eu totul.
Aha. Deci mai invat inca ceva despre berbeci. Ca reusesc sa cladeasca ceva bun, frumos, dar care e in forma bruta…trebuie slefuit, conturat. E clar…nici Brancusi nu pot sa fiu…pfff.
Cat despre ‘conturare’, tie ti-a iesit bine de tot. Opera de arta. Sis’ mumos si destept.
Tu sa faci o treaba excelenta,garantez!!! Berbecii sunt grozavi ca parinti dar si ca prieteni. Scot mereu din maneca o vorba buna ce aseaza pe mecluta zambete.
Big hug pentru sis!!!
Uh, hard warm hug!
Cat despre „Prosti cei care fug ,nu stiu ce au aproape!!!”, multumesc frumos, dar eu credeam ca ei fug tocmai pentru ca ajung sa stie ce au aproape….
Pierderea lor. Daca ar avea rabdare si ar deschide ochii…..
You are too kind! Ma inclin, cu respect.
E adevarul!
Nu ma sperie genul asta deoameni, pentru ca incerc mereu sa nu am de-a face cu ei.
Bine si atunci cand ii intalnesti inopinat?