…PUTE crunt!
Am intalnit de-a lungul timpul oameni destepti, frumosi, cu realizari notabile, nobile, importante, care reactioneaza diferit. Multi poarta in ei o modestie laudabila, nu vor sa recunoasca ce au realizat, nu vor sa spuna ca sunt frumosi, destepti s.a… si altii, din contra, evidentiaza totul. Se lauda de la cer la pamant, pana te obosesc! Daca esti grozav, fabulos, ai realizat ceva notabil, evident ca cineva ca observa asta si vei primi laude, nu e nevoie sa turui ca o moara stricata. E penibil!
Parerea mea despre oamenii care se lauda prea mult e una simpla, consider ca acestia vor ramane singuri intr-un final. Cunosc, din pacate, persoane care au o parere atat de buna despre ei, incat nu mai suporta prezenta unui „om simplu” langa ei. Partea proasta e ca acele persoane nu sunt capabile sa lege doua cuvinte si nu au facut NIMIC notabil insa pentru orice mizilic arunca o lauda. Din nou spun ca e penibil sa faci asta; ok, inteleg dorinta de a iesi in evidenta, inteleg disperarea de a arata altora ce ai, cat ai, dar cu, cat te lauzi mai mult cu atat pierzi mai multe. Pierzi respectul celor din jur si in momentul in care, realmente, vei realiza ceva te vei trezi tu cu tine laudandu-te in oglinda.
Ar fi grozav sa fim toti oameni cu bun simt, sa ii lasam pe altii sa ne aprecieze valoarea!
Daca nu-i lauda nimeni, atunci se lauda ei singuri.
Da, cred ca merg pe principiul ” Daca nu eu atunci cine ? „. E ok sa te lauzi atunci cand altii nu o fac dar sa nu-ti mearga gura precum o moara stricata si sa obosesti.
Mi-ai amintit acum de starul pamantului Iulian Vasile, pe care l-am vazut laudandu-se la nu stiu ce emisiune. Aia da penibilitate, si nu pentru ca se lauda, ci felul in care o face. Oamenii care procedeaza in felul asta sunt plini de nesigurante, de fapt. Au un complex acut de inferioritate si incearca sa compenseze prin atitudinea asta de fiinta superioara. Atunci cand e vorba de respect si apreciere de sine, nu mai ai nevoie sa verbalizezi ca sa o faci adevarata. O sti si ajunge. Vorbesc din experienta, been there done that.
Pe de alta parte, mai exista oamenii care se simt deranjati de cineva cu incredere de sine. Am cunoscut si de astia, in fata carora n-aveam voie sa-mi aduc vreo lauda ca eram scurt catalogata ca fiind aroganta. Astia din nou sunt oameni cu gauri si lipsuri pe dinauntru.
Un exemplu mai bun nici ca puteai da. Mie mi se apleaca, cand il aud pe acel om.. La orice pas, la orice emisiune tv si radio se lauda. Se vede superstar, megastar in conditiile in care nu e! Adevarat e faptul ca extrem de deranjant e modul in care o face nu faptul ca o face…
Mor de scarba cand vad un astfel de om. Se comporta de parca numai el ar fi capabil, ar sti totul, ar avea totul. Eu as zice de „bine” si despre femeile care au cate un copil, poate si mai multi, cu care se lauda pana la cer, de parca numai ele ar avea copii si ar fi niste mame exceptionale. Cand cunosti si copilul care e vai mama lui. (!)..cu atat mai ridicola e femeia respectiva. Uneori si barbatii cad in pacatul asta. Am mers odata pe tren cu cineva, in barbat, care mi-a impuiat capul cu informatii despre cei doi copii ai lui. Mi-am blestemat clipa in care am ajuns la casa de bilete si am nimerit acel loc…
Mai grav e atunci cand respectivele mamicute se lauda cu niste „specimene” care nu sunt nici pe departe pe cum spun ele…
Iti inteleg frustrarea si nervii atunci cand dai de niste persoane carora nu le mai tace gura. Aveam parte de astfel de oameni cand mergeam de la Iasi la Cluj cu trenul, un drum de „doar” 9h.
A trebuit sa caut pe net, ca nu mai stiam cine este Iulian Vasile. Atat de mult a ramas in memoria mea, atat de interesant mi s-a parut.
Norocoasa mica, esti lipsita de imaginea lui cand cineva ii pronunta numele.