Life in pictures – Tristete de copil august 12, 2012 / addicted`s photography, Life in pictures / 16 Comments Share This Post Tweet Plus one Share Pin it Comment O, timp, opreste-ti zborul si alunga-mi tristetea… Initiativa Life in pictures – Costin Si-au lasat amprenta↓ Name* Mail* Blog addicted, addicted`s photography, addiction, life in pictures, melancolie, poze, touchofadream, tristete de copil You May Also Like feb., 1, 2019 Când puținul nu mai este de ajuns… nov., 5, 2018 Unde ți-s inima și liniștea, acolo e acasă ian., 26, 2018 Impactul trailor celor din jur asupra psihicului nostru dec., 18, 2017 Cand am uitat sa fim UMANI? iul., 2, 2017 30 and still awesome! feb., 14, 2017 Om frumos This Article Has 16 Comments Pishky spune: august 12, 2012 la 10:16 AM Ce urata e tristetea de copil.. cred ca-i cea mai urata…ei ar trebui mereu sa zambeasca .. Răspunde addicted spune: august 12, 2012 la 12:53 PM Bine totusi ca e trecatoare si ca nu e o tristete apasatoare cum e cea a adultilor. Ei sunt lipsiti de problemele adultilor si tristetile lor sunt trecatoare, din fericire! Răspunde pandhora spune: august 12, 2012 la 12:02 PM vreau sa cred ca e trecatoare… Răspunde addicted spune: august 12, 2012 la 12:52 PM Daca este cum zicea Kadia si doar isi astepta partenerul de joaca, cred ca a fost trecatoare. Răspunde Kadia spune: august 12, 2012 la 12:40 PM hmm, poate e doar plictiseala sau in asteptare, partenerul lui de joaca intarzie. Răspunde addicted spune: august 12, 2012 la 12:52 PM Nu, era tristete. Ofta din greu, nu stiu ce astepta, ce vroia dar cert e ca era tristete… Răspunde Cris-Mary spune: august 12, 2012 la 1:16 PM Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă izvor Minunat cadru dragulici ! O duminica relaxanta si minunata! Răspunde addicted spune: august 13, 2012 la 10:09 AM A fost, spre seara excelenta. Răspunde SoriN spune: august 12, 2012 la 5:41 PM Sublima si incantatoare imagine! Sa-ti fie seara bucurie! Răspunde addicted spune: august 13, 2012 la 10:10 AM Multumesc, saptamana usoara! Răspunde zdwub spune: august 12, 2012 la 10:12 PM Imi place sa cred ca atunci cand esti copil tristetea este trecatoare si ca nu lasa urme Răspunde addicted spune: august 13, 2012 la 10:10 AM Este trecatoare din fericire si nu lasa urme. Răspunde vienela spune: august 13, 2012 la 6:14 PM Poate era doar plictisit copilul. Hai sa nu ne mai gandim ca pot fi si tristi copiii. Răspunde addicted spune: august 13, 2012 la 9:01 PM Pot fi tristi, am fost si eu copil si aveam motive de tristete. Totusi.. nu e atat de grav. Răspunde Aniela Deby spune: august 14, 2012 la 4:28 AM Copiii pot fi tristi,mai ales atunci cand viata le-a luat pe cineva drag..sau sunt multe situaţii! Răspunde addicted spune: august 14, 2012 la 10:14 AM Adevarat insa ei, din fericire, nu cunosc acea tristete nimicitoare cand sunt mici. Răspunde Dă-i un răspuns lui addicted Anulează răspunsulAdresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *Nume Email Site web Comentariu * Notify me of followup comments via e-mail Δ
Ce urata e tristetea de copil.. cred ca-i cea mai urata…ei ar trebui mereu sa zambeasca ..
Bine totusi ca e trecatoare si ca nu e o tristete apasatoare cum e cea a adultilor. Ei sunt lipsiti de problemele adultilor si tristetile lor sunt trecatoare, din fericire!
vreau sa cred ca e trecatoare…
Daca este cum zicea Kadia si doar isi astepta partenerul de joaca, cred ca a fost trecatoare.
hmm, poate e doar plictiseala sau in asteptare, partenerul lui de joaca intarzie.
Nu, era tristete. Ofta din greu, nu stiu ce astepta, ce vroia dar cert e ca era tristete…
Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă izvor
Minunat cadru dragulici ! O duminica relaxanta si minunata!
A fost, spre seara excelenta.
Sublima si incantatoare imagine!
Sa-ti fie seara bucurie!
Multumesc, saptamana usoara!
Imi place sa cred ca atunci cand esti copil tristetea este trecatoare si ca nu lasa urme
Este trecatoare din fericire si nu lasa urme.
Poate era doar plictisit copilul. Hai sa nu ne mai gandim ca pot fi si tristi copiii.
Pot fi tristi, am fost si eu copil si aveam motive de tristete.
Totusi.. nu e atat de grav.
Copiii pot fi tristi,mai ales atunci cand viata le-a luat pe cineva drag..sau sunt multe situaţii!
Adevarat insa ei, din fericire, nu cunosc acea tristete nimicitoare cand sunt mici.