Bir cu fugitii

Stiti cumva un loc unde as putea fugi de ganduri si probleme? Daca da, spuneti-mi si promit ca voi merge tip til acolo.

Unii isi ascund problemele intr-o cana de vin, altii in mai multe…. Unii se regasesc in bratele amantelor, altele pe bancheta din spate a masinii! Eu stau pe loc naucita insa in preajma celor care conteaza si incerc sa ma incarc cu optimism. Poate EA isi va reveni iar cealalta EA nu va pleca prea curand; poate sunt eu prea prapastioasa si nu vad decat negre scenarii!?

De regula nu-mi doresc sa fug de ganduri si probleme, stau si le infrunt caci nu am scapare dar de cele care nu depind de mine cum sa scap? Imi fura somnul, imi fura zambetul si-mi aduc doar spaima….

“Dacă ai puls, ai şi probleme. Asta înseamnă să trăieşti – să localizezi şi să rezolvi problemele.”


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 15 Comments
  1. george says:

    Singura metoda sa scapi de probleme este sa te refugiezi undeva unde nu exista elementele care iti creeaza probleme.. Undeva in jungla, intr-un trib, unde nu ai pentru ce folosi bani, nu ai job sa te stresezi, nu iti vine acasa factura de la curent si cand te intorci de la munca nu vezi pe casa scarii afisata intretinerea. Nu exista amante, nu exista amanti. Nu te superi pe prieteni ca au iesit undeva si pe tine nu te-au chemat. Nu stai peste program la munca… Deci intr-un trib in jungla cred ca scapi de probleme. Probabil se va isca vreo cearta pe vanat si pe mancare. Iar pentru restul problemelor acolo exista divinitatea si punct. Totul se reduce la vanat, perpetuat specia umana si multumit divinitatea. Noi aici avem prea multe pe cap. Viata e complexa si are multe aspecte ..

  2. NightOn says:

    Da, știu un astfel de loc. În inima ta happy

  3. ioly says:

    Stii doar ca nu scapi daca ai avea unde sa mergi. Voi fi bine ele si daca Doamne Fereste nu va fi asa, ai sa iti revii,nici nu ai incotro

  4. Diana says:

    Mie îmi place să fug. Să mă prefac că nu există și să plec pentru o zi sau două măcar undeva, unde nimic nu îmi amintește de probleme… să fug să uit ca apoi să mă întorc să înfrunt ce e de înfruntat.
    Într-o vreme alternam fugitul cu altceva… mă ajuta scrisul când nu puteam să fug.

    • addicted says:

      Si pe bune acum cand plecai/fugeai chiar puteai uita?
      Adica, nu e ca si cum ti-ai reseta creierul si inima si le-ai zice ” eu fug, voi lasati ce va doare aici” si gata.. Fugi si uiti.

      • Diana says:

        Puteam uita mai mult decât atunci când rămâneam. Puteam să îmi distrag atenția cu drumul, cu tot felul de detalii și lucruri. Puteam să nu am în față lucruri și oameni care să îmi amintească non-stop. Puteam să fiu nimeni și nimic. Puteam să mă prefac că pot să opresc sau să expandez timpul. Puteam să simt eliberarea pe care urma să o pierd prin luptă. Puteam să fac multe lucruri care se explică greu în cuvinte, dar pe care eu pot să le simt.

        Nu e vorba de aceea uitare amnezică, de ștergerea informației din neuroni.

        E pur și simplu o stare de eliberare a minții, a trupului, a psihicului.
        O persoană care trecea printr-un moment extrem de greu al vieții sale mi-a povestit că într-o zi nu a mai putut și pur și simplu a fugit de la responsabilitate. S-a dus în hainele normale și a alergat într-un parc pentru că doar așa simțea că putea uita pentru o clipă, sub povara acelui efort fizic.
        Eu simt chestia cu fuga, dar la plecarea într-un alt loc, singură.
        E greu de explicat și greu de înțeles. E cumva ca o disociere, de parcă ai lăsa deoparte o parte din tine și ai scoate o alta care a fost în inconștiență și nu știe ce trebuie să se întâmple (fără vreo natură patologică).
        Fiecare își găsește clipa aceea de eliberare, de uitare în ceva.

  5. Cris-Mary says:

    Vreau si eu un astfel de loc daca gasesti !

  6. canada goose says:

    More people need to read this and understand this aspect of the story. I cant believe you’re not more popular.

Leave a Reply

Your email address will not be published.