Singura capcana periculoasa din care nu mai poti iesi din momentul in care ai inghitit cascavalul este promisiunea. Promisiunile sunt o cursa pentru prosti; cursa in care in trecut alergam ca disperata ori de cate ori mi se promitea ceva pentru ca ,deh, naivitateaa mea era (aparent) fara LIMITE, picam lejer in cursa celor ce-mi promiteau ajutor, sustinere s.a
Hehe, din fericire, lucrurile acum stau altfel! Ma poti impinge de la spate si cu un cutit ca nu-ti pic; m-am lecuit. Cine iti promite ajutor si sustinere pe viitor e clar ca vrea ceva acum in prezent deci – interesul poarta fesul, nu?
Toți ne-am luat-o pe baza naivității dar vorba aia, omul din greșeli învață. Tocmai de aceea mă bazez doar pe mine. E mai sănătos așa.
Oricum noi cu noi ramanem, baza si increderea in noi ar trebui sa o avem, nu in cei din jur.
Cam aşa e… Cel mai prost pică atunci când trebuie să promiţi pentru că n-ai altă ieşire.
Decat sa promiti mai bine iti strofoci mintile sa gasesti o iesire.
Câteodată merge, dar sunt situaţii în care n-ai nicio scăpare, fir-ar…
Am avut recent parte de o astfel de situaţie. E albastru rău!
Pentru tine devine o povara promisiunea fortata…. Poate nu vei mai intalni astfel de situatii!
Prefer sa nu promit si sa nu mi se promita
La fel si eu desi vorba lui Max, uneori esti nevoit sa promiti.
Eu incerc sa promit cat mai rar. Dar daca apuc sa o fac, incerc sa ma tin de cuvant.
Si nu ti s-a intamplat sa promiti si sa nu poti onora promisiunea pt.ca au intervenit lucruri ce nu au depins de tine?Cum ai „picat” atunci in fata celui caruia i-ai promis?