Mandrie si disperare

Intre ce oscileaza mereu omul? Intre mandrie si disperare.

Cand universul nostru individual comploteaza si face totul asa cum ne place, luam asta drept un semn bun, un semn al valorii nostri si il folosim ca un motiv de mandrie; insa, cand nu ne mai ofera suficiente satisfactii consideram ca nu meritam asta si, evident, ne lasam cuprinsi de tristete! Astfel, trecem prin viata osciland in mod constant si facem deseori treceri rapide de la o extrem la alta; rareori ajungem la un punct de mijloc iar ala se numeste ” autocompatimire “.

Ne petrecem intreaga viata fugind de iubirea de… NOI.

Incercam si reusim sa-i convingem pe ceilalti ca ii adoram ca ii iubim, dar este imposibil sa nu sesizam cat de multe lacune are inca aceasta iubire. Astfel, in ceea ce ne priveste pe noi insine, nu ne mai straduim sa ne amagim ca ne iubim, ci preferam sa argumentam ca nici nu este necesar sa o facem! Nu este necesar?Este. Trebuie sa te iubesti caci de TINE nu te poti desparti! Tu cu tine va trebui sa mergi pana la capat.

E chiar atat de greu sa ne dam NOUA importanta si sa ne IUBIM?


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 5 Comments
  1. ioly says:

    Daca spui cuiva ca te iubesti zice ca esti narcisist

  2. Mihai says:

    Da, ne e greu pentru ca suntem prea preocupati dei ceilalti happy

  3. Anonymous says:

    Major thanks for the blog post.Really thank you!

Leave a Reply

Your email address will not be published.