Napoleon Bonaparte spunea: „Iertarea inseamna a te ridica mai sus decat cei care te-au insultat.”
Intr-un moment, sau mai multe momente ale vietii, cu totii am fost raniti, increderea ne-a fost tradata si inimile ranite. In timp alegem fie sa iertam, sa trecem peste sau sa… purtam sentimentul de durere si dezamagire in inima.
Cel mai bine ,dar si cel mai greu, este sa ierti! Atentie, a ierta nu inseamna a sterge trecutul, sau a uita ceea ce s-a intamplat. A ierta nu inseamna nici macar ca cealalta persoana isi va schimba comportamentul pentru ca oricum acest lucru nu il poti controla. A ierta inseamna ca tu esti pe cale sa te eliberezi de ceea ce te mistuie, de furie si durere si sa te indrepti tu pe tine!
Iarta dar nu uita pentru ca cel care ti-a rupt inima in doua de atatea ori nu se va opri si-o va mai face..
Iertarea este cel mai bun lucru pentru sufletul unei persoane. Te tine in garda dar nici nu lasa durerea si dezamagirea sa te copleseasca. Din pacate, drumul pana la iertare este unul lung, anevoios si plin de durere.
Merita sa mergi pe drumul asta atata timp cat la capat te asteapta linistea si starea de bine.
E greu sa ierti, e greu sa treci peste insa si mai greu este sa dai uitarii totul in conditiile in care cicatricile raman…
Despre asta scriam si eu in articolul ”Despre prieteni și prietenii”. Chiar dacă îl uiți și îl ierți, te va călca în picioare și a doua oară. Eu zic că pe lângă iertare și uitare, mai este un lucru foarte important ce trebuie făcut, înlăturarea din grupul de prieteni, ignorarea, acestea două dor cel mai tare.
Din păcate, recent am pățit-o și eu, și am fost foarte dezamăgită, deși simțeam că mă va trăda.
Ignorarea nu inseamna deloc sa ierti. Asta inseamna ca esti in continuare suparat(a) pe acel om. Rox Anne, cred ca ai dreptate.
Mihaela, imi pare rau ca si tu intri in grupul celor dezamagiti de prieteni.
Toti ne-o luam in freza mai devreme sau mai tarziu de la cine ne asteptam mai putin si doare dar in timp durerea asta se transforma in…. nimic, ajungi sa nu mai simti nimic ,sa fii linistit si sa ierti.
De oameni ce te calca in picioare si nu-ti aduc zambet pe fata nu ai nevoie in viata ta deci de regrete sa nu incapa vorba.
Javra, daca ignori ajungi sa treci peste si sa ierti. Cam asta sunt etapele! Cu greu reusesti sa ierti un om daca iti e in continuare in mod frecvent acolo si iti aduce aminte de greseala…
Si eu am ales sa ignor pentru a ma vindeca si apoi a venit linistea si iertarea.
Atunci când spui prieten spui încredere în el, te gândești că îi poți spune tot, dar nu e așa, sunt prieteni care ascultă tot, și spun mai departe. Am norocul că simt astfel de prieteni, îi testez oarecum și se dau de gol. Îi bat cu propriile idei și concepții, și apoi îi îndepărtez. Nu am pe nimeni pe care să nu-l fi iertat, eu iert, uit și trec mai departe în viață, zâmbind spre marea dezamăgire a prietenilor falși.
Alta palma nici nu le poti da! Pacat ca te subestimeaza si cred ca poti ierta, uita si merge mai departe cu el alaturi.
Înainte să ne căsătorim, tatăl meu ne-a spus ”Mare grijă la prieteni, noi, vechi, nu toți vă vor binele, nu le spuneți tot, păstrați pentru voi detalii. Oamenii sunt răi și invidioși.” Am ajuns după 3 luni de căsătorie să-i dau dreptate.
Stiu ai nostri „batrani” ce stiu si multe din sfaturi nu sunt date doar de dragul de a da un sfat…
Ei au fost ca noi, noi ca ei nu am fost!
Sunt multe pe care le realizezi in timp chiar si dupa o casatorie. Vezi unde isi avea cuibul invidia, auzi vorbe noi care de fapt erau vechi doar ca spuse pe la spate etc.etc.
Ochii si prietenii!
E trist că trag de prietenia ta, dar nu o merită, încearcă să forțeze să ne fie prieteni. Mie această forțare nu mi se pare naturală.
Daca nu vine natural e clar ca nici nu este vorba de una normala. Iti da impresia ca urmareste ceva de tot insista!
Acești oameni sunt prieteni până pot afla de la tine detalii pe care să le poarte mai departe. Doar că eu am fost mai isteață, am zis unele lucruri intenționat ca să ajungă acolo unde trebuie. Poate am fost rea…
Rea? Nu. Ai folosit o metoda prin care sa ii poti prinde. Ai fi fost rea de ai fi apelat la metoda asta fara motiv si daca prietenii nu ti-ar fi „copt-o” si te-ai fi inselat.
Si eu cred la fel. E greu sa ierti, sa treci peste si sa te prefaci ca totul e ca inainte.
Mi-e greu sa cred ca dupa ce un om te-a ranit, te poti purta cu el la fel ca inainte. Chiar mi-e greu sa cred lucrul asta. O urma de indoiala, un dubiu ca greseala se va repeta, durerea pricinuita…toate astea, raman acolo, in suflet. Oricat de mult ne-am dori sa trecem peste, inima ne va „ajuta” sa nu uitam!
Exact! Nimic nu mai este la fel o data ce omul te-a calcat pe inima, o data ce ti-a gresit. Raman fara incredere si cu intrebari de genul ” Oare acum ce zice despre mine? Oare acum zice adevarul?” si e clar ca nimic nu mai poate fi la fel.
Este si ok pe de o parte sa nu uitam pentru ca daca am uita am avea tendinta sa mai dam sanse si dand sanse…. ne ardem iar.
uneori când ești prea bun, ești nebun, spune o vorbă din bătrâni, și așa și e.
Nebun luat de/drept prost, din pacate…