Dumnezeu îți da dar nu îți baga si nu traista

Odata, nu mult timp in urma, un om cam nevolnic de felul lui, iesise la marginea marii si afla acolo un saculet plin cu pietricele negre si marunte. Culese saculetul aproape acoperit de nisip s-isi vazu linistit de plimbare. Deodata, se trezi din visare si se intreba :
-Ce sa fie cu aceste pietricele? Le pipai in mana, si cum mergea pe tarmul marii incepu a azvarli cu ele in pescarusii ce zburau pe deasupra apei.
Pe cand ajunse acasa mai avea o singura pietricica.
O arunca si pe aceasta , din curiozitate ,in foc, sa vada ce fel de materie ar putea fi. Cand colo, ce sa vezi, piatra era cel mai curat diamant. Nu-i venea a-si crede ochilor. Alerga repede la mare sa afle si pe celelalte pietre, aruncate dupa pescarusi Dar era prea tarziu.
Le aruncase in adancul marii…
Aveti grija deci: ce ganditi, ce vorbiti, ce faceti!
Vorbele sunt ca diamantele aruncate in mare !!!
Nu le mai putem aduce inapoi , oricat de mult ti-ai dori aceasta!

Merci Dana.


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 1 Comment
  1. Ana says:

    Cati invata asta?Putini…………….

Leave a Reply

Your email address will not be published.