Cati dintre voi asteptau cu nerabdare sa inceapa scoala? Nimeni, nu?
Nici eu nu ma numaram printre cei care abia asteptau sa-si revada colegii pentru ca stand si intr-un oras mic pe majoritatea ii vedeam aproape zilnic. De prezenta profesorilor nici nu mai vorbesc, imi era sila numai cand ma gandeam c-am sa dau iar nas in nas cu ei si cu faimosul ” La tabla te rog „.
Atunci era asa, acum…. mi-e dor de vremurile alea in care credeam ca traiesc stresul de pe lume! Cat de tare m-am inselat si cat as vrea ca macar o zi sa ma intorc la acele zile, la acel „stres”, la tot ce tinea de scoala. Abia dupa ce am terminat facultatea mi-a venit complet mintea la cap si mi-am zis ca de fiecare etapa a vietii mele trebuie sa profit cumva pentru ca inapoi nu ma voi mai putea intoarce.
Acum traiesc intens fiecare chestie ce se intampla si iau totul lin si ca atare! Totusi mi-e dor sa aud in glasul parintilor ” Hai Alina, la culcare,maine incepe scoala! ”
Daca iti este atat de dor eu mi’as sacrifica un semestru de a 12’a sa te las sa te duci in locul meu
Daca le ai mai bine decat mine cu engleza si cu romana te’as lasa si la probele de la bac 
Pfff atata timp cat nu ma trimiti la matematica, e PERFECT! Deci… cand?
La mate si la fizica ma duc eu sa dau bacul, la romana si la engleza te las pe tine
Pfoooai, m-as duce in locul tau si cu ochii inchisi! Sunt materiile pe care le-am adorat.
Ce dor mi se face uneori
imi doreac grijile de atunci inapoi!!!!
Tot asa simt si eu, macar o zi cu colegii, profa de mate si directorul cu care faceam chimie!
Eu am ajuns zilele astea acasa si pe 16 am vazut o groaza de scolari ce m-au bagat in butoiul cu melancolie.