Cum iti e viata? Ca-n Cer sau CANCER?
A mea uneori e ca in Cer, alteori cancer, depinde de ce/cine mi-o tulbura si cat de tare mi-o tulbura. Tulburata mi-a fost si zilele trecute dar nici asa nu a fost cancer, sunt constienta ca prin astfel de chestii voi mai trece…
Totusi, astfel de momente, de cancer, ne aduc mai aproape sau ne indeparteaza de anumite persoane din viata noastra! Le multumesc celor care mi-au fost aproape fizic dar si celor care nu au putut fi aproape fizic dar totusi s-au „obosit” sa puna o intrebare si sa ofere o imbratisare.
Unii subestimeaza momentele prin care treci si considera „notabile” si grave moartea unui parinte sau al unui frate, a unei surori. Grav si dureros pentru mine insa e sa pierzi orice persoana care si-a lasat amprenta in viata ta si cand cineva arunca replica ” ah, ti-a fost doar bunic/a, unchi/matusa … „, sunt scarbita! NIMENI nu stie ce te-a legat de acea persoana asa ca nimeni nu stie cat de mult sau putin te afecteaza. Observ ca judecat esti si daca suferi prea tare sau aparent deloc. De ce? Fiecare isi arata suferinta in felul lui, cine suntem noi sa dam cu parul??
In fine, persoanele care iti subestimeaza starile, durerea si momentele prin care treci nici nu merita bagate in seama!
Eu repet multumirile! Mi-ati fost de ajutor toti cei care ati fost capabili sa fiti acolo asa cum ati stiut. Am certitudinea ca tot voi imi veti fi aproape si de acum incolo, restul isi pot vedea in continuare de imparatiile lor dar sa nu ma mai caute pentru ca se vor lovi de aceeasi indiferenta, ipocrizie si subestimare!
Acei oameni nici nu conteaza, conteaza doar cei care sunt acolo unde trebuie cand trebuie, restul nici nu trebuie mentionati!
Asa e.
Nu trebuie bagate astfel de persoane in seama ca nu merita.Nici persoane nu se pot numi…dar din pacate aunt printre noi.
Traim inevitabil cu astfel de persoane, aia e.
Viata mea nu e nici ca in cer,nici ca un cancer.E un purgatoriu.
Daca e sa gandim totul toti, ajungem la aceeasi concluzie dar partea buna e ca in purgatoriu nu e aceeasi durere ca in „iad” dar in acelasi timp nici ca in cer de dulce…
Orice persoana care isi lasa amprenta pe viata ta, atunci cand dispare, simti. Cine poate intelege durerea ta si iti poate fi aproape, bravo lor.Cine nu, inseamna ca nu merita atentia ta.
Adevarat si cine judeca va fi judecat, nu trebuie sa ne chinuim noi.
Cred ca nu voi uita niciodata clipa cand mi s-a reprosat ca de ce nu stau la capul mamei sa plang, sa bocesc, eu nu le-am intrebat cum pot sa urle si apoi sa rada in aceeasi zi/seara. Oamenii sunt diferiti, eu am inteles.
Imi pare rau…
Cat despre cei care judeca, nu e problema… vor fi ei judecati mai aspru si nu de noi. Oamenii, uneori, sunt cele mai rele, indiferente si parsive animale.
M-am trezit și eu, după 5 zile, să intru pe blog. Ce s-a întâmplat? Orice ar fi, mi-e ciudă că n-am fost mai ageră ca să-ți pot fi și eu alături, așa cum pot.
Îți trimit o îmbrățișare, cu întârziere..
Stai linistita, nu trebuie sa iti fie ciuda pt.ca nici eu nu am zis, lucrurile astea nu pot sa le zic decat foarte greu de sunt intrebata, cel putin cateva zile sunt „inchisa”. Si din nou, stai linistita, ca m-ai facut sa si rad in zilele alea fara sa ai habar ca am ceva. Imbratisarea nu e cu intarziere pt.ca inca e cald totul...