Cu trecutul in spinare

 Incapacitatea sau, mai degrabă, încăpăţânarea minţii umane de a nu se desprinde de trecut este foarte frumos ilustrată de povestea a doi călugări zen, Tanzan şi Ekido, care mergeau pe un drum de ţară ce se umpluse de noroi în urma ploilor.

În apropierea unui sat au trecut pe lângă o tânără care încerca să treacă de cealaltă parte a drumului, dar noroiul era atât de adânc încât şi-ar fi murdărit complet chimonoul din mătase pe care-l purta.

Tanzan a ridicat-o îndată în braţe şi a trecut-o de cealaltă parte.

Călugării şi-au continuat drumul în tăcere. Cinci ore mai târziu, pe când se apropiau de templul în care locuiau, Ekido nu s-a mai putut abţine:

– De ce ai luat-o pe fata aceea în braţe?, a întrebat el. Noi, călugării, nu trebuie să facem aşa ceva.

– Am lăsat fata din braţe acum câteva ore”, a răspuns Tanzan. Tu încă o mai porţi?

via


Si-au lasat amprenta↓


Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.