Cand vine vorba de lucrurile importante si persoanele importante din viata mea, in fata carora mai mult sau mai putin gresesc ,nu am limita la ambitie si incapatanare. Daca ii vad ca-mi inchid usa, caut o fereastra pe care sa intru; daca inchid fereastra, caut o alta usa sau sap un „tunel”. Orice pentru a-mi prezenta scuzele de rigoare si de a face lucrurile sa fie ca inainte!
De multe ori dau de usi usor de doborat, ceea ce-mi face „intrarea” mai simpla. Imi las papucii la usa, orgoliul si aroganta si ma prezint asa cum trebuie! Cred ca atunci cand vine vorba de persoanele la care cu adevarat tinem, nici nu trebuie sa existe urme de orgoliu. Iti lasi mandria, uiti chiar si de principiile care chipurile te tineau intr-un echilibru si faci ca lucrurile sa fie bine. Nu e nimic mai stupid decat sa renunti la ceva frumos, ceva ce iti aduce o placuta si linistita fericire ,din cauza prostului orgoliu si al mandrie.
Alergam o viata dupa ceea ce vedem la altii, dupa iubire, liniste, fericire si cand in sfarsit le gasim, gresim si suntem efectiv incapabili sa reparam ceea ce-am facut. Sa nu-mi spuneti ca nici voua nu vi se pare stupid!? Si daca vi se pare, de ce continuati sa va tineti de niste sentimente care nu fac decat sa va distruga relatiile… sufletul?
Da, poate nu tot timpul dam de usi din lemn, ” usi ” ce par foarte simplu de deschis, poate dam de usi metalice si apoi de ziduri inalte. Dar pentru cei dragi noua se merita sa ne chinuim sa le spargem,nu?
Daca ar fi toate adv.cu o asa poveste placuta nu s-ar mai plange lumea de ele.
Ai dreptate pt cei dragi trebuie sa ne luptam chiar si cu noi!
Eiii, hai merci.
Buna chestia cu luptatul chiar si cu noi pentru cei dragi.
Depinde cat conteaza ceea ce zici sau faci pentru persoanele in cauza. Unele se baricadeaza bine si nu ai sanse sa rezolvi nimic…
Asa este. Nu totul depinde doar de noi ci si de cat de disponibili sunt ceilalti sa asculte, sa ierte, sa treaca peste.
dat afara pe usa, intri pe geam! nu trebuie sa ne dam batuti si sa incercam atat cat consideram ca este necesar si cat credem ca putem duce!
Cred ca putem merge uneori si dincolo de ce putem duce.