Vin momente in viata cand ne lasam furati de planuri indraznete, de iluzii si nu mai privim lucrurile cat se poate de lucid, adica doar prin prisma ratiunii.
Apar persoane care incep sa iti reproseze faptul ca visezi prea mult si ca nu te bazezi si pe realitate, persoane ce sunt de parere ca e mai sanatos sa pastram contactul cu realitatea si sa nu construim castele de nisip. Dar vine si randul tau si apar momente cand respingi povestile aiuristice ale celor din jur care viseaza lucruri imposibile…
Ce e enervant dar de ajutor? Cand visam frumos si cineva ne trezeste la realitate spunandu-ne lucrurile in fata cu un dram de severitate incat ne-ar putea taia creanga de sub picioare!
Cand visam prea mult si prea departe poate meritam un gram de severitate.
Un sut in fund in cazuri extreme este bine venit.
totdeauna voi admira persoanele care mai pot visa…sunt persoane optimiste!
Si optimismul lor are un capat totusi, din pacate…