Nu de putine ori am zis ca nu e de datoria nimanui sa stea langa cineva o viata. Unii vor, altii nu – unii merita sa stea in sufletul nostru, altii nu!
” Port in suflet o multime de oameni. Unii m-au facut fericita, altii m-au ranit cum nu credeam ca ar putea-o face. Unii au plecat pt ca asa au vrut, pe altii i-am alungat eu. Pe unii ii regret si ma intreb cum ar fi fost daca eu eram altfel pe atunci, pe altii ma bucur ca i-am lasat in urma. De la unii am invatat, pe altii i-am invatat eu. Intre doua batai de inima imi trec prin fata ochilor oameni care au contat, care conteaza, care vor conta.. fie ca mai fac sau nu parte din viata mea Cu toate astea, ei sunt prezenti in sufletul meu, sunt parte din mine deoarece, fara ei, nu as fi ajuns niciodata sa fiu acea persoana care sunt azi. Si azi, sunt foarte mandra de inima mea, care desi a indurat atatea, continua sa bata. Pentru asta le multumesc celor care m-au facut fericita, datorita lor mai cred in oameni; le multumesc si celor care m-au ranit, datorita lor am grija in cine sa ma incred. ” – nu cunosc autorul, textul se gaseste pe N bloguri, fara autor. Asta nu inseamna ca trebuie sa-mi atribui ceva ce nu-mi apartine. Comparativ cu altii, macar ghilimelele le pun. 
Foarte frumos si bine spus
Sunt de aceasi parere si anii mi-au demonstrat ca uneori si cei de la care credeam ca nu pot invata nimic, m-au invatat ceva.
Mi se pare si corect sa stea fiecare in viata noastra dupa merit. cum si noi stam in altora.
Exact!