Sunt zile in care personalitatile atat de diverse cu care intru in contact, ma fac nitel mai toleranta cu lumea. Descoper ca pe unii nu-i pot schimba, orice as face.
Trebuie sa mai trec cu vederea micile defecte, trebuie sa mai si tac cand ceva nu-mi place, pentru ca, la urma urmei, nimeni nu e perfect. Contactul cu oamenii e una din cele mai bune lectii a iertarii, lectie pe care deja am invatat-o. Dar nu si a UITARII! Vorba aia ” Iert dar nu uit „.
Sunt un om bun, o spun fara modestie; sunt un om ce nu pune la suflet orice fleac, orice vorba dar se tine/bazeaza/ghideaza pe fapte. Sunt un om indulgent si daca trec peste multe cu vederea si tac, asta nu inseamna ca nu observ si nu realizez evidentul.
Iert comportamentul nepotrivit a multora pentru ca deh, ca ei mai sunt milioane, ma pot supara pe toti? Neeeah, as face risipa de sentimente. 
Ne dam si noi dupa altii nu doar altii dupa noi
Da, invatam si lectia asta.
Nici nu e indicat sa uiti pentru ca istoria se repeta si esti luat drept prost. Ramai om cu toti si atat.