Prietenia adevarata e ca o plasa de siguranta

 Nu sunt genul care cumpara reviste decat foarte rar, si doar daca zaresc ca si cadou ceva interesant, precum o carte. De data aceasta nu m-a atras cadoul, ci un articol din revista Unica, cu si despre prietenie scris de Cristina Bazavan. Marturisesc ca e singurul jurnalist din Romania al carui blog il citesc, iar acest articol e FIX pe sufletul si gandirea mea.

N-am sa postez intreg articolul, ci doar cateva fragmente in care cu siguranta multi se vor regasi, atat cei care au tras sau trag de o prietenie, cat si cei care sunt trasi dar nu reusesc decat sa… raneasca si sa dezamageasca prin comportament.

Stiu ca un om care vorbeste de rau pe cineva, vorbeste de fapt de propria persoana si are o problema, o lupta cu sine, nestiuta de ceilalti. Am stiut din totdeauna ca nu are rost sa pui la suflet micile rautati pe care le auzi si nici nu am simtit nevoia de a vorbi despre nimicuri cu altii. Cum am stiut ca e o pierdere de vreme sa invidiezi pe cineva pentru ceva si ca e mult mai util sa gasesti resurse in tine sa progresezi catre ceea ce iti doresti.

Cand eram mica functiona instinctul, mai tarziu a lucrat ratiunea si experienta de viata, dar am stiut mereu sa-i inlatur din anturajul meu meu pe cei care mi-au aratat prin ceva ca nu au caracter. Stiti voi, genul de oameni pe care ii ajuti pentru ca stii ca poti si e pacat sa nu o face si care, dupa o vreme, nu doar li se pare ca li se cuvenea ca i-ai ajutat dar iti fac si o nefacuta. Stiu ca in asemenea cazuri cel mai adesea e vorba de orgolii si micimi umane si nu-mi bat capul nici sa explic, nici sa mai cer explicatii, semnalez greseala ca sa nu las loc de interpretari, inlatur cu totul ” raul ” si merg mai departe.

Asta pentru ca viata m-a invatat ca oamenii nu-si schimba caracterul, ci doar nevoile. Cei care sunt dominati de orgolii si frustrari sunt mai buni cu unii si mai rai cu altii in functie de nevoile momentului, dar in esenta lor – intr-o situatie de viata si de moarte – caracterul o sa isi faca simtita prezenta si vor face rau fara nicio remuscare.

Cred cu sinceritate ca, daca suntem nu impacati si linistiti cu noi, nu avem cum sa fim prieteni buni pentru altii. Si mai cred ca prietenia se construieste plecand de la a fi prieten bun pentru cineva si abia apoi asteptand sa fie altii buni cu tine. Sau, mai exact, sa fie FAIR cu tine.

In contextul acesta, uitati-va cu atentie la oamenii din jurul vostru. Cati sunt mai atenti la celalalti? La o conversatie banala, cati sunt gata sa va asculte inainte de a se pune pe sine in prim-plan? “

Prietenia, ca si in iubire, e atunci cand tacerea nu e stanjenitoare. Cand stii ca nu ascunde lucruri nerostite, dar gandite, cand are inocenta egalitatii intre gand si fapta unui copil, nealterat inca de competitii sau rivalitati, de gandul ca cineva are un interes ascuns pentru faptele sale.

Prietenia adevarata este plasa de siguranta pe care o intinzi pentru celalalt, stiind ca si pe tine, la o cadere, te asigura o alta plasa. 

Lesson learned !


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 6 Comments
  1. Adda says:

    Datorita tie aud de aceasta doamna pentru ca nu imi suna cunoscut numele. Ceea ce este scris ai dreptate e pe situatiile fiecaruia pentru ca toti am trecut prin ele si toti am fost dezamagiti sau am dezamagit. Imi place mult comparatia ” Prietenia adevarata este plasa de siguranta pe care o intinzi pentru celalalt, stiind ca si pe tine, la o cadere, te asigura o alta plasa. “. Foarte frumos spus, e de pus pe perete.
    Merci ca ai impartasit articolul i-am dat share deja.

  2. Anonim says:

    Si pozele alese de tine se potrivesc happy

  3. foarte adevarat

    intotdeauna este mai util sa vezi ce poti face la tine decat cum ii poti transforma pe ceilalti happy

    • addicted says:

      Asta-i ceva ce trebuie sa invatam toti. Nu cei din jur trebuie sa se schimbe, e mai simplu sa ne schimbam noi atitudinea vis a vis de ei, sa ne dam dupa caracterul fiecaruia.

Leave a Reply

Your email address will not be published.