viata dictata de altii

Satula de cei care ne dicteaza viata

Te-ai gandit vreodata la cine dicteaza cum iti traiesti viata? Esti tu? Sunt parintii? Prietenii?

In cazul meu, n-am fost mereu independenta, e un fleac a recunoaste asta. Mi-am lasat viata dictata pe rand, de familie si anturaj, de profesori si oameni ce aveau prea multe asteptari de la mine. Am fost proasta, dar momente de maxima prostie avem cu totii. Hai, nu te minti, stii ca am dreptate. Chiar daca vrei sa pari cea mai independenta persoana de pe Pamant, in sinea ta stii ca undeva, o mare parte ce ai facut, sau continui sa faci zilnic, e controlata de altii.

Sa iti dau un banal exemplu? Nu iesi singur la plimbare pentru ca X persoana nu poate iesi, desi picioarele te pot purta singura si fara prezenta cuiva. Iti poti lua ACEI blugi care TIE iti plac, chiar daca prietenul iti spune ca ” sunt urati, nu te avantajeaza “, si exemple mai sunt.

Sau ce? TOTI dintre voi ati facut tooooata viata doar ce ati vrut? V-ati stabilit mereu standardele… singuri? Facultatea si masterul pe care le-ati facut, au reprezentat 100% decizia proprie? Faptul ca INCA stati la parinti acasa e pentru ca vreti 100% sa faceti asta sau pentru ca vor ei? Chiar si faptul ca stai pentru a-i ajuta, desi nu iti doresti asta, e ceva “dictat”. Nu discut de cei care sunt nevoiti, ci de cei ” mamosi “.

In fuga asta dupa a le face altora pe plac si pentru a-i tine intr-o continua stare de liniste ( ma refer la parinti), si in goana dupa acceptare, facem lucruri pe care nu le vrem sa le facem, facem compromisuri doar de dragul celorlalti si care ne fac sa ne simtim nici de departe cei mai indrazneti si indendenti oameni de pe Pamant.

Eu am devenit satula de cei care ne dicteaza viata inca de m-am vazut cu picioarele in Bucuresti. Am suparat persoane, am dezamagit persoane dar mi-am dorit prea mult sa nu ma mai simt ” inchisa “, de dragul altora.

Ajungi in punctul in care iti dai seama ca doare faptul ca lucrurile pe care le faci in viata sunt rezultatul a ceea ce vor altii sa faci. Am fost crescuti astfel, conditionati cumva sa ne fie frica sa fim noi insine, sa luam decizii singuri, sa ne desprindem, si am fost invatati de mici sa alegem mereu calea cea sigura. Calea cea sigura nu este mereu si cea buna!

In momentul in care decizi sa nu mai lasi pe nimeni, direct sau indirect, sa iti dicteze viata, sa te astepti sa-ti pui toti oamenii in cap. Unii te vor considera nebuni, parintii probabil de vor ” dezmosteni”… E un risc DAR pentru prima oara in viata te vei simti impacat cu tine insuti si va fi tot ce va conta.

Da, vei lua foarte multe decizii gresite care iti garantez ca vor lasa multe cucuie dar stii ce? SUNT ALE TALE si inveti din ele, te maturizezi! Sigur ti se par cuvinte trase la indigo, caci ai mai auzit ” cacaturi ” din astea, dar ghici ce? Cacaturile astea sunt pe bune si daca le iei ca pe niste ” alte ” randuri de pe internet, e problema ta. La finalul zilei, TU esti cel care se va gandi ca ceea ce urmeaza sa faci este ceea ce vor altii sa faci, pana la sfarsitul vietii tale. NU eu!


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 1 Comment
  1. Anonima says:

    Adevarat!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.