Impactul trailor celor din jur asupra psihicului nostru

Depression is for this reason given to a person to think about himself.

Adevarul este ca pana sa ajungi sa pici in groapa anxietatii sau, si mai rau, a depresiei, nu te gandesti nici o clipa la tine, cum te gandesti la ceilalti. Si, de cele mai multe ori, asta este si ” baiul “, te gandesti prea mult la ceilalti, la ce duc ceilalti, la ce iti povestesc ceilalti, la solutiile pentru… ceilalti. Din pacate, majoritatea fiind lucruri negative si negre. Astfel, literalmente, te incarci negativ. Si, cand sunt mai multe surse negative, repetitive, nu-ti mai duci tu viata optimista si nu iti mai vezi orizontul clar si limpede. Brusc incepi sa vezi totul in aceeasi culoare cu a celor din jur – negru. Si nu e corect!

Tot ceea ce “absorbi” iti influenteaza starea de spirit si dezvoltarea. Este inevitabil! Asa cum lucrurile bune te incarca, cele negative te… descarca.

Cand e vorba de lucruri negative, probleme, si nu neaparat majore si fara solutie, ce-ti sunt spuse si repetate, ajungi sa te incarci sentimental cu toate, atat de grav incat… cedezi, intai psihic si apoi fizic. Inevital, incerci sa ridici moralul, te consumi si chiar incerci sa cauti solutii, desi nu esti rugat sa cauti solutii. E o chestiune ce pur si simplu… vine. Si, pentru cine nu crede, bolile psihice aduc cu ele boli fizice. Poti dezvolta cu usurinta boli fizice daca ti-e mintea… bolnava.

Acum am sa vorbesc in numele meu si am sa spun ca tot ceea ce am carat pe umeri din ce nu-mi apartinea, mi-a adus o tensiunea musculara atat de profunda, incat nu mai pot scapa de ea. Am ajuns sa invat sa traiesc cu ea si regret ca nu am zis la timp ” Nu mai pot, nu-mi mai repeta! “. Credeam ca asta ma va face o prietena rea, un copil rau sau un om egoist, desi sunt constienta de altruismul meu si de empatia mea… Stiam sigur ca voi leza si dezamagi daca voi spune ” Gata!“, si nu-mi doream asta. Insa, am gresit ca nu am spus la timp, ca nu am explicat la timp, caci apoi a inceput pe mine sa ma doara…

Crede-ma, POTI fi un om bun, cu o inima blanda si daca spui ” Nu! “.

De aceea ” imi permit ” sa spun tuturor…

Nu, nu este firesc sa aduni tot ce este negativ pe umerii tai; da dragilor, este perfect normal sa spui si ” Stop! Gata, psihicul meu nu iti mai poate aduna problemele. Gata, nu-mi mai spune! “. Stiti de ce? Pentru ca ajungi sa ai un psihic atat de slab incat ORICE are o mica nota de pesimism iti ridica tensiunea si-ti starneste anxietatea. Si stii ce faci? Automat te indepartezi de sursa de pesimism, nu mai ai chef sa interactionezi cu astfel de persoane, le eviti, fara a le da explicatii, fara nimic. Si, din nou, nu este corect fata de cei din jur.

Firesc este sa le comunici oboseala ta, fara teama de a dezamagi si leza. Ce urmeaza ei sa faca apoi… nu mai depinde de tine.

Totusi, daca o persoana draga este intr-un episod grav de anxietate sau depresie, ajuta. Este o diferenta intr-un un om depresiv si un om pesimist!

Deasemenea, nu spune nimeni ca e momentul sa traiesti intr-o lume roz si sa asculti doar lucruri optimiste si frumoase. Astea NU fac parte din realitate! Doar ca, AI DREPTUL de te incarca si pozitiv, si da, AI DREPTUL de a cauta compania oamenilor optimisti.

Este o chestiune de obisnuita, de disciplinare si prioritate!

Desciplineaza-te si prioritizeaza-te daca vrei sa duci o viata linistita. Daca cei din jur nu-ti vor intelege oboseala psihica, dupa ce luni/ani le-ai ascultat pasurile, mai multe rele decat bune, atunci sa fiu iertata, ca poate va suna grav, dar… e momentul sa-i lasati in spate!

Less is more – e ce am invatat anul trecut. Sa stii mai putin nu e asa grav, nici sa intrebi mai putin, nici sa stii tu TOTUL. Si asta nu inseamna ca nu iti (mai) pasa, ci inseamna ca… you`ve had enough and its YOU time!

Asa ii inveti usor, usor, si pe cei din jur sa se disciplineze si sa-si dea seama ca tot ceea ce spun au un impact major asupra celor care asculta.

Repet, prioritizeaza-te!


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 4 Comments
  1. Natalia says:

    Draga mea, empatizez incredibil de mult cu tine si cu ceea ce ai scris. Am fost pe rand intai vampir energetic si apoi omul incarcat. Cand mi s-a spus ca-s prea pesimista si ca privesc totul prea dramatic si ca dracu-i negru si ca-i sug pe ceilalti de energii, m-am simtit foarte jignita. Ba chiar am zis ‘ asta fac eu?/? bine. pa ‘, si m-am bosumflat si indepartat. Pana m-a lovit….. karma si am ajuns sa imi dau seama cat de tare te poate incarca un om care in majoritatea timpului vorbeste doar de lucrurile rele ce i se intampla, si nu asa grave.
    nu e ok nici sa fii rupt de realitate si sa fii prea optimist si sa-ti prezinti doar rozul dar nici doar negrul……..

    • addicted says:

      Inteleg ce spui, perfect chiar. happy Eu nu am fost chiar radicala pentru ca multe din trairile mele le-am tinut aproape, le-am impartasit doar sotului. E in natura mea sa tin mai mult pentru mine decat sa impartasesc. Sa zicem ca-s mai mult omul care asculta. laughing

  2. Ioana Ciont says:

    Știu ce zici. Cumva încerc să asist fără să mă încarc cu problemele altora. Încerc să nu mai iau totul asupra mea când știu că nu pot acționa în niciun fel, să nu mă frământ cu ce se întâmplă sau cum evoluează lucrurile, să nu-mi fac mii de scenarii pornind de la cazul dat.

    Încerc să privesc lucrurile așa cum sunt, fără să dau sfaturi și cu implicație minimă, dacă nu e o situație importantă. Cu riscul de-a fi percepută ca nepăsătoare sau distantă. Deși, cine mă cunoaște și mi-e alături știe că nu e așa. Îmi pasă de fiecare în parte, dar și sănătatea mea (fizică și psihică) e la fel de importantă.

Leave a Reply

Your email address will not be published.