Sclavii banilor, ai succesului si invidiei.

Acesta este secolul in care am devenit cei mai stresa(N)ti oameni, sclavii banilor, ai succesului si invidiei…

Avem nevoie de bani, categoric, dar nu trebui sa devenim sclavii lor, iar succesul nu ar trebui sa ne defineasca, ca tot!

Ati observat? Ajungem sa ne simtim cel mai bine doar cand avem portofelul gros, cand caram plase cu multe cumparaturi, si, mai ales, cand avem cu ce ne lauda in fata altora. Deja nasul parca-i mai ridicat insa, multi dintre voi nu-si dau seama ca celor din jur nu le starnesti nici o urma de invidie, si ajungi, de ochii lumii, sa te axezi pe brand, nu pe calitate, si cheltui astfel mult si prost.

Eu-s modesta si discreta (da, am si calitati), iar aceasta modestie de multe ori a dat impresia de… saracie. Si nu prin ceea ce am, ce port, ce cumpar, ci prin ceea ce NU spun, nu contorizez, etc. Atat de prost gandesc unii oameni! Unde mai pui ca mintea ingusta a multora considera ca daca nu spui ce lucrezi, cat ai, cum ai facut, si cate carduri detii, inseamna ca n-ai, iar ei au, si automat in mintea lor se produce ideea de… INVIDIE, „siiiigur nutreste in tine acest sentiment„. Am patit-o in facultate, de aici aceasta idee. Asa cum unii au o obisnuita din a spune lucrurile astea, random, din pura mandrie de propria persoana, de succesul lor sau lauda, uite ca eu nu o am. Asa sunt!

” SIGUR pentru ca am X masina, si Y nu are, este invidios pe mine, sigur ca daca-mi iau haine de la X brand si Y nu, este invios pe mine, daca merg in X tara SIGUR internetul sare in aer de invidie. „.

Ba sigur ca nu! Oamenilor le pasa atat de putin de aceste lucruri… Sau ma rog, hai sa ma raportez la mine, mie nu-mi pasa! Pur si simplu fac parte din oamenii care nu sunt miscati de astfel de lucruri. Stiu cat de greu le este multora sa creada ca sunt oameni ce nu cunosc notiunea de ” Invidie ” dar abracadabra… exista!!! Simt admiratie (dar in alte contexte), nu invidie, este o mare diferenta intre ele.

STIU ca fericirea sau succesul unei alte persoane nu are nimic cu potentialul propriei mele vieti. Asa am fost crescuta si asa-mi voi creste si copiii!

N-a stiut tot mapamondul cand am avut mai mult, si cand am avut putin, n-am vociferat asta in stanga si in dreapta, nu vad de ce ar conta, cand nu-mi contorizez viata in lucruri materiale si-n bani, cand nu-mi dau valoare prin bani, si nici altora nu dau valoare prin prisma a ce au sau a ce nu au. Ma doare, si ma enervez instant, cand cineva foarte drag mie isi da valoare doar prin ce reuseste sa faca si mentioneaza des acest lucru. Nu concep, valoarea ti-o dai prin ce esti ca om, ce transmiti, ce reprezinti pentru cei din jur, nu prin pozitia ocupata, locul in care stai, banii pe care-i faci! Suntem EGALI. Si nu, nu-s lucruri din carti, e ceea ce ma defineste pe mine, asa gandesc, asa sunt eu.

Motivul pentru care nu simt invidie este cat se poate de simplu: nu ma simt inferioara. Sunt capabila sa realizez aceleasi lucruri ca si tine! Este o chestiune de alegeri. Daca as simti invidie inseamna c-as recunoaste ca sunt inferioara. Astfel, devin propria mea competitie, DAR in cel mai rau sens, adica de auto-limitare.

In clipa in care te comparti cu altcineva, iti pierzi potentialul natural si n-ai sa mai fii niciodata fericit, limpede, transparent. Iti vei pierde claritatea, iti vei pierde vederea. Vei avea ochi imprumutati; dar cum sa vezi cu ochii altuia? Ca sa vezi, ai nevoie de ochii tai! Ca sa mergi, ai nevoie de picioarele tale!

Consider ca nu esti mai presus decat mine, si nu esti mai prejos decat mine, indiferent de cate crezi ca ai peste mine. Asta-i in capul tau. In al meu, si-n viata mea, sunt lucruri neobservate. Ai ca mine, doua maini, doua picioare, ochi si gura. De ce sa te vad mai presus si de ce sa ma vezi inferioara tie? Daca faci asta prin prisma monetarului, problema este la tine, in nici un caz la mine! Si, cu siguranta, problema provine din mediul in care ai fost crescut.

Cand otrava invidiei patrunde intr-un suflet, el este prada unei duble suferinti: simte povara propriilor lui nefericiri si geme in fata fericirii celuilalt.

Pentru mine, este pierdere de vreme sa-mi intind gatul peste gard si sa vad/sa ma gandesc la ce are vecinu`si eu n-am. Iar, daca, se intampla, in timp, sa am ce are si vecinul, nu-i pentru c-am vazut la el. Exista coincidente, nu doar copiute la indigo. Cea mai mare aberatie posibila fix asta mi se pare, de a-ti lua ceva pentru ca X are si TREBUIE sa ai si tu, referindu-ma aici la lucruri grandioase, nu la lucruri luate intre prieteni din placeri comune. Cum sa-ti consumi timp si bani pentru asta?

Anyhow, eu viata mi-o masor strict in timpul petrecut in familie si-n zambete. Ce-mi aduce zambete este LINISTEA iar linistea imi este data de… sanatate! Si sanatate e tot ce-mi doresc. Da, atat de „batrana” am ajuns si ma bucur ca n-am ajuns la concluzia asta mai tarziu.

Oameni buni, munciti pentru mai mult, e firesc. Fiti mandri de realizarile voastre dar nu lasati lauda sa va spele mintile si nici banii sa va orbeasca privirea. Aveti mai multe de pierdut, decat de castigat!

Parerea mea.

Si-au lasat amprenta↓

Name* Mail* Blog