În ultima perioadă nu m-am ținut de lepșe și nu pentru că nu aș fi vrut ci pentru că am fost că o legumă și am lăsat să curgă doar articolele programate. Acum că, momentan, sunt ceva mai bine onorez leapșa drăgulicei mele Cris [ bond Cris ] – Jocul amintirilor. Trebuie să zic un cuvânt sau mai multe şi să vă spun o amintire legată de acesta/acestea.
Cum am citit amintire cum m-a dus gândul la verile petrecute la țară și când spun țară spun: Diana, agude, cărţi de colorat, geam, fân. Am să spun pe scurt de ce acest nume și aceste cuvinte îmi sunt întipărite în minte:
Diana – Nepoata tatălui meu, verișoara mea. Ea e persoana cu care am copilărit, surioara ce tare mult mi-ar fi plăcut să o am, surioara după care mă întorceam la cămin să o „răpesc”, omul care și acum deși vorbim destul de rar îmi este lipit de suflet. E cea cu care făceam cele mai aiurite năzbâtii, cea cu care asociez întreaga mea frumoasă copilărie!