Mi-am adus aminte zilele trecute când ne-am adunat noi fetele să lucrăm la un imens proiect de alte două frumoase năzbâtii din copilărie.
Când mama pleca de acasă, săream la uşa,îi ceream desigur să-mi aducă ceva buuuuuuun, o pupăceam de numa numa ( ca să plece mai repede ), închideam uşa să fiu sigură că o aud de se întoarce şiii mergeam la baie unde-mi băgam în cadă toate animăluţele de pluş şi le spălam cu muuultă foarte multă spumă … spumă în cadă, spumă şi apă pe jos până la uşă.. spumă pe mine! Desigur oboseam ,mă plictiseam şi le lăsam acolo să le termine săraca maaaaaaaaamaaaa care normal că în loc să-mi dea una la funduleţ, mă lua în braţe şi mă punea la colţ cu al meu iepurilă ( ea spunea că-mi ţine companie dar mie-mi era foarte frică de el!!! ). Da daaa bine asta nu e nimic dar de faptul că-mi plăcea să stau sub masă şi să dau foc la mochetă ce spuneţi!? Nu stiu de ce-mi plăcea cert e că ai mei tot schimbau mochetele căci erau pline de …găurele. Eh de la asta dragii mei, îmi iau pălmuţe dar nici că mă potoleam!! Şi NU, n-am să le povestesc asta copilaşilor meu să nu-mi calce pe urme sau găuri.
@Hubba Bubba: Simplu! Aprindeam chibritul ( ca nu stiam de bricheta atunci si vaaai de stiam ) si dadeam foc.
Saptamana asta pana duminica fratele e aici in Iasi deci.. nope.
Deci targ nu, mochete nu ca nu ramaneau
Eu seara, inainte de culcare, luam pisica in casa pe furis si o bagam cu mine in plapuma, sa nu-i fie frig mititica. Si statea ea ce statea cuminte, pe urma o apuca miorlaitul si ma prindeau bunicii
Eu nu m-am jucat cu focul cand eram mica, de fapt ai mei nu l-au lasat la aragaz pana prin adolescenta. Aveau emotii dupa ce sora mea mai mare a dat foc la perdea.
Cred ca cea mai mare nazbatie pe care am facut-o in copilarie e ca am plecat pe la vreo 4 ani, singura, din fata blocului, si m-am dus acasa la verisoara mea, care locuia relativ aproape. Parintii m-au dat disparuta, nu stiau unde sunt, parintii verisoarei mele nu i-au sunat ca au crezut ca ei m-au adus pana acolo…si de-abia seara au dat de mine. Chiar am sa o intreb pe mama daca isi mai aminteste.
Deci nici tu nu ai stat locului cand erai mai mica. Am povestit si eu ceva asemanator aici: http://www.touchofadream.info/amintiri-din-copilarie/ , si chiar am intrebat-o pe mama cand am mers acasa de mai tine minte si-a zis ca si acum i se face inima cat un purice cand isi aminteste!