Boacănă.

Aşa cum îmi stă în fire nu trece zi în care să nu fac măcaaaaaaaar o mică bocană. Nu am să o zic pe cea de azi, mă abţin ( încă-mi ard obrajii de ruşine ) dar o zic pe cea mică micuţă de ieri. Aşa, deşi-mi era rău m-am gândit c-ar fi cazul să spăl nişte haine că deh, trebuie să miroasă a primăvară, trebuie făcut bagajul etc etc. Le-am spălat, le-am dus pe balcon şi m-am gândit de data asta dacă tot e aşa cald şi soare să le pun pe sârma afară. Ia zăpăcita de mine un aşternut şi-l pune frumuşel pe sârmă şi tot zăpăcita de mine trage cu ochiul ca o piţi în jos şi ceee să vezi!? O şosetuţă de-a mea stătea foarte comod atârnată în sictir pe peretele vecinului. Eu făceam ca trenul în gară că se vedea de peste tot iar Adi râdea de numa`numa` şi încerca să arunce cu cârlige să dea soseta jos.. nici o şansă!

Daaar vai de nicăieri apare vecinu`, se uită desigur în sus ( parcă şoseta mea avea girofare, atrăgea atenţia tuturor oamenilor )  şi ce-am făcut? În loc să-i arunc o privire de copilaş nevinovat ( SUNT nevinovată! şoseta a fugit singură acolo. ) şi să-i spun că acea mică chestie ce stă atârnată de balconul lui ca un globuleţ e şoseţica mea şi să mi-o dea el jos că e mai aproape, m-am ascuns. Am dat şi-un cap de balustradă, zbaaaaaaaaaaang ( ziceai frate c-au tras aştia clopotele ).. Desigur nenea m-a vazut, probabil s-a crucit, a strâns din dinţi şi când a ajuns în casă a dat-o jos. Dar unde e de jos!? Că nu o văd. Oare a pus-o nenea la dosar ca probă!?

Mda, aah am să vă salut cu fericire-n suflet diseară la stirile de la Protv.

Staţi pe aproape, urmează piesa de rezistenţă pierdută: lenjeria intimă.