Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceată. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate ….
Cam așa suntem toți. Unii dintre noi ne dăm seama și încercăm să nu mai avem astfel de pretenții iar alții continuă considerând că li se cuvine…
Putin sunt cei care asteapta si iau chiar ceea ce se cuvine, multi sunt cei care iau totul altora crezand ca li se cuvine ..
Este un citat din Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi…perfect adevarat !
Si tu il citesti pe Parintele Nicolae Steinhardt ? Sa citesti si „Jurnalul fericirii” in caz ca nu ai citit deja.
Well, eu nu sunt asa
Tu,eu,altii … Dar majoritatea sunt asa!
Eu merg pe ideea să nu ceri nimic din ce tu nu poți oferi. Dacă oferi mult, să ai așteptări, dacă nu știi să oferi atunci nici să nu ai așteptări.
Daca oferi sa te astepti sa nu primesti NIMIC. Personal, de N ori am oferit si nu am primit nici un sfert inapoi .. d-aia nu mai astept nimic BUN din partea nimanui. E mai bine asa!
Asta cu oferitul o iau în seamă doar când vine vorba de o relație. Altfel nici eu nu aștept nimc. Dacă fac fac de plăcre și basta. Dar când vorbesc de o relație cer ceea ce știu că pot oferi
Cat poti oferi,atat sa ai pretentia de a primi, nici mai mult,nici mai putin,nu?
Da. Nu e normal să ceri ce tu nu poți oferi niciodată.
Nu e normal pt.noi,altora le convine ..
… si daca nu e asa …?
Nu e o regula sa se aplice pentru toti.