Un om intra in curtea unui alt prieten. Bate la usa si iese câinele. Se ridica in doua piciaore si spune:
-Stapânul nu este acasa!
Ala, de spaima,lesina.
Dupa cinci minute se scoala si-l intreaba pe câine:
-Daca esti câine nu ar trebui sa latri?
La care câinele:
-Ba da, dar nu am vrut sa te sperii…
Unul scurt
This Article Has 9 Comments
Ion la pădure. Era cu căruţa, la care trăgea un cal şi cu câinele lui, care-l însoţea peste tot.
Ion încarcă lemne peste puterea calului şi, când să plece din pădure, căruţa nu se clintea. Ion, nervos, ia un par şi-ncepe să dea în cal, cu furie.
Calul primeşte cîteva lovituri,după care, calm, se întoarce către Ion şi-i spune:
-Buei Ioane, de ce dai ca prostul ?! Tu nu vezi că ai încărcat prea mult căruţa, de-au ajuns roţile pân’ la butuci în pământ ?De unde să pot io să trag căruţa ?!
Când Ion aude calul vorbind, aruncă parul cât colo şi, speriat de moarte, o ia la fugă spre casă. Fuge el vreo 5 km, din pădure până în faţa porţii, abandonând căruţa şi calul. După el s-a luat doar câinele.
Ajunge Ion in faţa porţii de-acasă şi cade, leşinat.
Câinele vine lângă el şi-ncepe să-l lingă pe faţă.
Când Ion îşi revine, câinele îi spune:
-Buei Ioane, ce m-am speriat când a-nceput gloaba aia să vorbească !!!
Hai ca si tu te pricepi.
)
Unde dai şi unde crapă!
daca imi permiti… cei care au compus bancul au gresit pe undeva… „un prieten” trebuia, in loc de „alt prieten”
Am modificat astfel incat sa fie corect din punct de vedere gramatical. Multumesc!
Corect punctul de vedere
)
Intentia conteaza.
Ce se facea daca latra, fugea din prima. Asa macar a lesinat, a aflat minunea. 
Da, sa apreciem intentia.
nu vroiam sa te sperii…
vroiam sa lesini
)