Aştept un comentariu, scurt sau amplu, despre deserturile copilăriei voastre. Eu-mi aduc aminte şi acum cu drag de pasta de dinţi Super Cristal – da, îmi plăcea gustul ei, îngheţata Polar, cleiul de pe copaci şi florile de salcâm, bomboanele super mentolate vrac, bomboanele de cacao şi ciocolata Kiss…..
Deserturile copilăriei încep cu cele făcute în casă de mama: lapte de pasăre, fursecuri, biscuiți sprițați, ciocolata de casă, toate felurile de prăjituri posibile, iar la cele din comerț îmi aduc aminte de înghețata Polar ce avea ambalaj ca untul, de o ciocolată Kiss chiar mi-e dor, și mai erau napolitanele Gigel și Dănuț, în ciocolată. Să nu uităm de Eugeniile tari ….. de ne rupeam dinții în ele.
Da da, imi aduc aminte si de napolitanele Danut dar si ciocolata aia cu lupul si scufita rosie, sau cea gen banana!
Ma faci extrem de curioasa cand spui de lapte de pasare, am sa iau reteta aia si-am sa-mi prepar ca nu se mai poate!
E ușor de făcut, arată bine și e și hrănitor!
Imi caut timp si-mi fac, sper sa-i placa si domnului meu.
Imi aduc aminte cu placere de o prajitura care se face prin zona asta, se numeste „Siret”. Pentru unii nu e extraordinara, dar acum conteaza sa o si gasesti proaspata. Asta si cu eclerul erau favorite . De fapt le consum si acum pe amadoua
Bun… astea erau facute de cofetari. Trecem la „bucataria mamei” . Placinta cu branza sau bostan, pandispan (pandispanul a fost primul lucru dulce pe care l-am gatit singur). Rar puteam sa ma abtin sa nu iau din umplutura de placinta sau din ouale batute pentru pandispan (mai ales ca eu eram cel care manuiam dracia aia din sarma otelita care cred ca se numeste tel – pe vremea aia era scump un mixer).
Si daca mai eram nebnun dupa ceva – era placinta cu branza a vecinei – o facea cu foi subtiri – straturi straturi, si iesea… uuuh! .
Mai tarziu… cand am invatat sa gatesc singur… am dat-o pe ciocolata de casa si alte chestii
Daaa!! Placinta cu bostan imi placea si mie, de fapt, doar cea facuta de mama imi placea/place, in rest cam stramb din nas.
Tu ce faceai cu restul de crema pt.prajutiri?Eu ma bagam cu totul in oala si o luam cu degetul.
… iti poti da seama… degetele mele erau foarte utile la curatat oala cu pricina
… it’s… addictive )
Sa stii ca nu pentru toti. Eu am o verisoara care atunci cand era mica nici de o plateai nu-si baga degetele acolo!
ah!… am uitat ce era mai important… prajitura Laura, a carei crema/gelatina ma scotea din minti… si de batoanele cu lapte praf …
De batoanele de lapte praf nu imi aduc aminte. Cum erau alea?Adica stiu ca din lapte praf… dar o poza!?
Poza ? De unde ? Sunt ani buni de atunci . Erau niste chestii – la consistenta semanau cu ciocolata de casa si erau foarte gustoase.
Nu mai stiu. Ma gandeam ca ai sa gasesti o poza pe Google cu o chestie asemanatoare, de aia am cerut.
Avem urmatoarele :
1. batonul de ciocolata Kiss, Puf
2.Chec , negresa, tort de mere, gris cu lapte, orez cu lapte, fidea cu lapte, dulceata de prune unsa pe pita cu branza sarata pe deasupar, budinca, salam de biscuiti, pandispan, cacao cu lapte, lapte praf mancat cu lingurita , cel mai simplu era cand imi faceam rapid o cacao frecata bine bine cu zahar si apa si o mancam cu linguritza inghetata la vafa, zmeura cu zahara de la bunica , placintele cu dulceata, parjiturile cu foi din ardeal.. pfuaiii lista poate continua la nesfarsit
Daaaa, spumă de căpșuni sau zmeruă, negresa !!
Orez cu lapteeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, buna idee de dulce pt.zilele urmatoare. Inghetata de vafa da da, sau cea la dozator in cateva culori. Prajiturile cu foi din ardeal?Cum sunt alea?
Pentru alea trebuie să îți înfrunți frica de cuptor, sauuuu cumperi foile din magazin!
Le cumpar clar. Inca mi-e teama, crede-ma ca nu ma alint.
O să treci tu și peste frică!
Usor usor trec, oricum mai fac din cand in cand dar cand sunt cu el acasa si cuptorul il aprinde el, nu eu.
Promit sa-ti aduc la urmatoarea intalnire
Really? ma faci sa vreau sa fie caaat mai rpd.
Aha,. deci cu dulciuri trebuie să te ”mituiesc” să vii la Cluj
Eiiii, la Cluj as veni si cu ochii inchisi de as avea timp.
Eu imi amintesc de bomboanele Raffaello, desi mancam foarte, foarte rar, si doar cate una, de ouale Kinder, dar mai ales de dulciurile facute in casa: triunghiuri cu mere (preferatele mele), gogosi, diverse prajituri, clatite. Ah, si din adolescenta tin minte de nuga, eram innebuniti atunci dupa ea. Acum mi se pare muuult prea dulce.
Da, nuga de atunci era mai subtire si mai buna!
Imi aduc si eu aminte de cleiul de pe copaci … #8222;
Parca-mi si simt degetele incleiate.
oo da. tolvai doamne
ce-am stiut face cand eram mici
ce dor m-a luat acuma.. si ce dulciuri sa iti mai zic.. ca au spus cei de sus aproape tot ce-i posibil
uaaa, acuma io vreau ciocolata din-aia cu scufita rosie pe ea ce ma fac?
Vrei sa iti trimit o poza?)))
poza? faci misto?
mie imi trimiti 1 bax de cioco
Auuualeu!! amu ma intorc pe vremea comunistilor si-ti aduc.
Nu am preferinte, important e sa fie dulce si comestibil
Ooook dar de cand erai mic ce-ti aduci aminte?
Draga mea erau alte vremuri dar multi se feresc sa spuna ca sunt catalogati urgent de iubitori ai comunismului si etc.Sincer sa fiu in multe ,era mai bine pe vremuri,nici nu se poate compara mai ales cei ce am prins ceva si inainte de anii 80 cind s-a stricat sandramaua.
Si ai mei parinti spun ca era bine si imi place sa ii aud vorbind de ” atunci „. Eu spun ca a fost atunci ca si acum – pentru unii bine pentru altii rau …
Se si exagereaza mult oricum.
Erau multe lucruri bune si sanatoase…Imi amintesc de placintele cu branza ale bunicii,de cicolata de casa,clatite cu dulceata de zmeura sau afine facuta in casa,gogosi,apa minerala din sticlele de jumate cu gust de lamaie,compotul de visine la sticla,fagurii de miere de la bunicul,duceata din muguri de brad…Ah,mi-ai amintit de florile de salcam,ce dulci si parfumate erau…Citeam mai sus de lapte de pasare,facea o vecina,era delicios…
Deci toti stiu de laptele de pasare, numai eu nu!?
Mi-ai adus aminte de sifon si de cozile ce se formau…
Si eu am auzit de laptele de pasare, dar n-am mancat niciodata ..
Ce bineeeeeee, adica nu e bine ca nu ai mancat ci e bine ca nu-s singura
camera…
[…]Deserturile copilăriei | touchofadream.ro[…]…