Preţuiţi-vă părinţii…

… cât încă sunt în viaţă.

”   Va veni o vreme cand voi imbatrani, cand ma voi murdari la gura de mancare, cand nu voi mai putea sa ma imbrac singur, sa ai rabdare. Adu-ti aminte de timpul cand te-am invatat. Iar daca voi vorbi prea mult, asculta-ma asa cum o faceai in copilarie cand iti citeam in fiecare seara povesti.

  Cand picioarele imi vor obosi, tine-ma de mana, nu ma trata ca pe o greutate. Tine-ma cu mainile tale puternice, asa cum si eu te-am tinut cand cand erai copil si ai facut primii pasi. O sa intelegi valoarea cuvintelor astora, atunci cand voi pleca pentru totdeauna, din viata. Intr-o zi vei descoperi ca in ciuda greselilor pe care le-am facut, am vrut intotdeauna ce e mai bine pentru tine. Da-mi un pic din timpul tau. Da-mi un pic de rabdare. Da-mi un umar pentru a imi odihni capul in acelasi fel am facut-o pentru tine. Ajuta-ma pana la sfarsitul zilelor mele, cu dragoste si rabdare si, in schimb iti voi da un zambet si dragoste pe care am avut-o intotdeauna pentru tine. „

via mail


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 4 Comments
  1. Foarte frumos spus! Păcat că unii îşi apreciază părinţii atunci când e prea târziu.

Dă-i un răspuns lui addicted Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *