V-ați oprit vreodată un minut din ceea ce făceați pentru a vă număra binecuvântările din viața voastră?
Suntem obișnuiți să ne plângem, să ne căutăm scuze pentru ceea ce, aparent, nu putem face/zice și duce la bun sfârșit. Suntem obișnuiți să blestemăm lucrurile rele ce ni se întâmplă dar să nu spunem MULȚUMESC pentru lucrurile bune ce ne sunt date! De ce?
În viața noastră punem accentul prea mult pe ce nu avem sau pe ce ne dorim în viitor iar această atitudine nu ne permite să TRĂIM! Eu am decis recent să renunț la ceva ce nu-mi aducea decât… pitici pe creier, nopți nedormite, stres și tristețe! Un lucru ce îți aduce toate astea nu poate fi un lucru bun, nu? Am decis să îmi acord timp mie, să o iau de la capăt, de la 0 cu TOTUL și să încep să mă axez nu pe lucrurile pe care le vreau, le vor sau așteaptă alții de la mine, ci de care am nevoie. O singură viață avem și vreau să cred că PUTEM să o trăim la intensitate maximă făcând ceea ce place, ce ne aduce fericire… nu ceea ce aduce altora fericire, nu ceea ce îi mulțumește pe cei din jur.
Mi-a fost mereu teamă de dezamăgire. Am tras spre lucrurile ce alții își doreau să le fac și le făceam, de ce? Pentru a nu dezamăgi. Le-am dus la bun sfârșit, am făcut pe alții fericiți dar eu? Eu nu am fost o clipă mulțumită și fericită! Nu am făcut liceul ce vroiam să îl fac, nu am făcut nici facultatea ce mi-o doream să o fac. Am ascultat de alții care chipurile știau ce e mai bine pentru mine, am fost naivă și m-am lăsat influențată și e doar vina mea însă doar așa m-am… copt. Singurul lucru bun din toate astea? Oamenii pe care i-am cunoscut.
Vreau să învăț să fac lucrurile pentru MINE, nu de dragul celor din jur, nu de frică de ceea ce vor crede ei. Vreau să învăț să TRĂIESC recunoscătoare fiind pentru ceea ce am și ce pot avea!
Nu voi mai încerca să mulțumesc pe nimeni decât pe… MINE.
Regrets are a waste of time. They’re the past crippling you in the present.
Nice.. eu ma mai opresc uneori si multumesc pentru lucrurile bune din viata mea
Pai ai si pentru ce sa multumesti. Ai o zuza iubareata langa tine, un proiect promitator…. maini, picioare, cap, urechi, POTENTIAL.
Nu vreau să sune a laudă dar chiar fac asta în permanență. Nu am simțit și nu mi-am arătat dintotdeauna această recunoștință deoarece eram prea ocupată (scuza noastră cea de toate zilele…
cu altele ca să o observ. Asta până mi-am dat seama cât de mult greșesc. Apoi, m-am autoeducat. Și consider că asta înseamnă evoluție a spiritului. Te felicit pentru acest pas important pe care l-ai făcut 
De asta spuneam si eu ca doar asa m-am copt si am realizat…multe. Te felicit si eu si mi te iau model!
Sincer nu am stat să mă gândesc să mulțumesc pentru lucrurile bune care mi s-au întâmplat .Există multă lume care m-a ajutat și le mulțumesc pentru tot ajutorul, dar cel mai mare ajutor l-am primit din partea mea
. Mereu am făcut ce mi-a plăcut, liceul care mi-a plăcut, facultatea care mi-a plăcut, masterul care mi-a plăcut, lucrez în domeniul în care îmi place și mereu vreau să văd doar lucrurile bune.
Toata stima pentru astea,inseamna ca din punctele astea de vedere nu ai regrete.
Mie mi-a trebuit cam mult să ajung să fac ce-mi place (şi acum îmi pare rău, pentru că am impresia că am pierdut degeaba mult prea mult timp). Decizia îţi aparţine însă în totalitate, indiferent de „sfaturile” pe care le primeşti.
Ca totusi ai reusit intr-un final nu e loc de regrete. Sunt persoane ce nu ajung sa faca niciodata ce le place!
Care… binecuvantari? Ce fac – asta am. Nu-mi cade nimic din cer.
Pai nu e vb de ceea ce vine de undeva de sus, ci de ceea ce ai, ce ai capatat!
Ai scris „Suntem obișnuiți să blestemăm lucrurile rele ce ni se întâmplă dar să nu spunem MULȚUMESC pentru lucrurile bune ce ne sunt date!”. Cum sa interpretez asta, atunci? Cine ni le da? Cui trebuie sa-i multumesc? N-am prins ideea…
Pt.viata cui ti-a dat-o?pt tot ce ai primit de la cine ti-a dat-o?de la cei care candva in ceva ti-au intins o mana de ajutor?
Stii ca am discutat despre asta .. si eu am patit la fel.. dar lucrurile se vor schimba. Uneori e bine sa incepem sa ne mai gandim si la noi si la ce putem face pentru noi ca sa fim fericiti si multumiti. Daca cei din jur ne iubesc vor intelege si nu vor fi dezamagiti.
Mult zic ca nu ii intereseaza ca ne vor iubi oricum dar parca tot zaresti o umbra de dezamagire…