Se spune ca nu trebuie sa ne teme de moarte; ei bine… eu nu ma tem – nu de a mea! De moartea celor din jur, celor dragi, nici nu vreau sa aud; ma cutremur numai la gandul ca rand pe rand ii voi pierde… O astfel de veste iti ingheata sangele, iti smulge orice urma de zambet si orice veste buna nu mai pare atat de buna! Ar trebui sa ma gandesc la altele dar mi-e gandul numai acolo, la… ce-am sa pierd.
Nu-mi arde de zambete, de fericire, de 11 septembrie care speram ca anul acesta va fi diferit de ceilalti ani, nu-mi arde cand stiu ce va urma. Nu-mi arde nici de mine zilele astea…
Ti se intampla si lucruri frumoase, ai sa treci peste asta si va fi bine din nou. Te imbratisez
Are you ok ?
Am sa fiu
it’s bad?
Kinda…
Papusha, o pereche de palme si iti revii.
Lav 
Suntemin aceeasi situatie,culmea… Se servim reciproc cu palme!
[…] ceea ce se întampla se intampla fiindca asa trebuia sa se […]