” Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă!? „
Frumos spus……. da iarta si cand nu ar trebui
Si pe CINE nu ar trebui…
Cel mai nasol e cand ti-e frica si de dragoste. Pentru ca atunci n-are cine sa te ierte…
Din fericire aceasta frica are leac!
Pe care sper sa mi-l administreze cineva cat mai curand…
Graba strica treaca si leacul poate sa nu alunge frica. Stiu ca berbecii vor totul si vor ACUM dar trebuie sa ai rabdare pentru a da de cineva care poarta realmente leacul fricii! Rabdarica, stiu pe cineva care nu sare pe nimeni in viata asta, cineva care m-a invatat ca toti ne avem jumatatea si atunci cand ni se pare ca am intalnit-o si am pierdut-o trebuie sa constientizam faptul ca nu a fost ce-am crezut si sa mai asteptam….
Nu esti o regula, cum nici eu dupa atatea lovituri nu am fost!
Mda , eu cu rabdarea nu suntem close friends. De fapt ne uram de moarte. Eu pe ea, pentru ca n-o suport si o evit, iar ea pe mine pentru ca atunci cand stie ca are de ‘lucru’ cu mine prefera sa-si ia concediu…
Sper totusi sa ai dreptate… Boticul s-a transformat in botoi deja. E…nasol…afara din…cuib.
Dar vorba ta, loviturile ne fac mai puternici…
Stiu dar trebuie sa ai si oricum ai. Mereu ne spunem ca nu mai avem rabdare si cu timpul observam ca nu e chiar asa! „Botoiul” e ok sa fie acolo, daca nu ar fi ar insemna cum nu ti-a/r pasa/t. E ok sa fii asa o perioada insa sa nu se intinda la prea mult si sa pierzi ceva realmente frumos, facut pentru sufletul tau!
„Lucrurile” grozave au prostul obicei de a trece pe langa noi cu viteza luminii si trebuie sa fim extrem de atenti! Sa nu ne pierdem vremea visand, stand prea tristi, prea focusati pe chestii care nu (mai) conteaza!
Si pana la urma ce nasol e cand pierzi ceva despre care credeai ca-i …forever… Despre care credeai ca nu poate fi ajuns nici macar de ‘viteza luminii’…
Da, i love my ‘botoiu’…ma face sa stiu ca-s alive. Sper totusi sa-l ridic la colturi cat mai curand.
Eu care nu ma pricep la sfaturi deloc (dar absolut deloc), am ajuns sa am si eu unul de dat. Cine ma mai intreaba acum daca am vrun sfat de dat, va afla ca am doar unul: Treasure what you have, and fight for it every single fucking day, as your life would depend on it!!!
E nasol pana primesti asa cum trebuie realitatea si pana dai peste ceva cu adevarat ADEVARAT! I treasure what I have.. zi si noapte. Sa pasezi si altora sfatul si cand va fi, sa tii si tu de el si sa-l inveti si pe cel de langa sa tina!
Nu c-as vrea s-o dau in ras, dar nu ma pot abtine. Sa-l invat pe cel de langa mine? Imi cer scuze, dar sunt un homofob desavarsit, de-la de mi se face pielea gaina pe mine si ma constip instantaneu. Asa ca nici o sansa sa-mi formez o relatie cu un tip aratos si cu un poponetz pufos.
Tocmai atunci cand credem asta si tocmai atunci cand spunem ca nu sfatuim ni se iau in considerare sfaturile sau pur si simplu sunt persoane ce se uita la noi, la situatiile prin care trecem si invata – pur si simplu!
Frumoasa descriere. Si destul de aproape de adevar.