” Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate… ” – Dostoievski
Rupt din realitate acest citat. Ne vindem pentru un gram de fericire pentru ca in final sa se aleaga praful si pulberea! Viata in marele ei sens e un echilibru total; orice dezechilibru simtit intr-un sens duce mai apoi la un dezechilibru in celalalt sens. Pricepem asta?
noi am creat aceasta lume in care ne luptam sa fim fericiti, iar fericirea noastra inseamna tristetea si neavutia altuia..
Nu pentru toti, nu toti isi cladesc fericirea pe nefericirea altora.
nu ma refeream la indivizi, ma refeream la state, grupuri mari de persoane care au acelasi interes.. Noi avem ce manca, iar aia prin Africa mor de foame.., la fel si India, la fel si prin America de sud. Multi ar pleca din acele locuri, dar nu au cum sa emigreze. Daca nu ar fi fost lumea asta impartita in tari, nu ar fi fost nici o piedica pentru nimeni ca sa se duca oriunde doreste.., dar asa esti obligat sa ramai acolo. Iar tarile bogate profita de mana de lucru ieftina pentru a se dezvolta in timp ce tarilor sarace nu le ramane decat sa prospere in saracie. Intelegi la ce ma refer? Nu ma refeream la indivizi.
Stiu si simt asta, din pacate! Am inteles acum la ce te refereai si da, se profita crunt de sus, din afara… de cei mici si nesemnificativi, aparent.
George, termina, ca sa nu te trezesti alaturi de mine, catalogat ca fiind un visator.
Am avut un articol pe blog despre amaratii din Africa si multi au sarit, spunand ca nu ii putem ajuta, ca nu merita, bla, bla….
Ca nu merita?Ce imbecil a spus asta?
Pentru ce nu se vinde omul? Ne vnidem de sus pana jos, de la mare la mic…
Asa e… Unii isi vand si copilasii.
Acum am vazut postul asta si ma gandeam la articolul pe care l-am scris azi si imi confirma ca suntem pe aceasi unda Asa cum spuneam si eu ca lupti extrem de mult pentru un moment de fericire care tine prea putin si apoi o luam de la capat cu lupta…
Tanjim extrem dupa o clipa de fericire si atunci cand o avem ori e prea scurta ori ne este rapita de altii, de altele sau chiar noi ne-o „rapim”.