A înţelege pe cineva fără a schimba vreun cuvânt, a îi accepta unui alt om slăbiciunile fără să i le judeci, a visa fără să închizi ochii, a dărui totul fără urmă de egoism şi fără să aştepţi nimic în schimb, a sluji o emoţie fără teama de a retrograda intelectual, a poseda fără să existe vreun contact, a îţi închina întreaga viaţă unui om fără să îl superi pe Dumnezeu. Iată adevarata dragoste! – G Gabriel Petru Băeţan
Frumos spus……
Fericit e cel care întâlneşte dragostea adevărată…
Toti o intalnim daca avem ochii deschisi si un pic de noroc.
DRagostea mea e imperfecta, din cand in cand mai sunt purtata de egoism sau de nerabdare.
Momente din astea avem cu totii insa dragostea in sine e important sa ramana!
Iata singurul rost al vietii…
Cel mai inaltator rost al vietii.