” Viața nu este o cale ferată și oamenii nu sînt trenuri. Cei care își imaginează viața ca pe un număr exact de gări prin care trebuie să treacă greșesc. De multe ori oamenii regretă că într-un moment sau altul al vieții nu au făcut alegerea corectă și că asta le-a dat peste cap întreaga viață, dar acest raționament este fals. Unora ca aceștia li se adresează înțeleptul Solomon cînd zice: „Nu spune niciodată: cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decît acestea? –, căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta”.
Oamenii sunt pusi sa aleaga intre o scoala si alta scoala, intre o profesie si alta profesie, intre a se casatorii si a nu se casatori, intre a naste si a nu se naste, intre a divorta si a nu divorta, intre a tacea sau a vorbi, intre a pleca sau a ramane.
Oamenii se tem sa aleaga. Se tem sa aleaga pentru ca se tem sa-si asume o responsabilitate.
Care sunt criteriile dupa care apreciem ca traim o viata plina sau ne irosim? ”
recomand Sindromul CeSaFac
Neata! Apai, da, e efectul timpului liniar si e efectul miilor de generatii de oameni programati sa gandeasca asa. In numele lui „asa e bine”/”asa se cade/face”/ „in randul lumii”, ne amaram viata repetand aceleasi obiceiuri… Un cantec destept zicea ca e mult mai bine sa adaugam viata anior decat ani vietii. Si eu mai zic ca daca nu ne oprim pe undeva din goana asta nebuna ca sa ne cunoastem, sa respiram, sa ne bucuram ca suntem, doar suntem (nu ce facem si unde suntem), nici nu vom sti sa alegem. Pentru ca nu vom sti ce vrem cu adevarat.
Zi vesela si libera de ganduri!
`neata buna.
Pe langa faptul ca nu vom sti ce sa alegem, ne vom baga si intr-un butoi de melancolie care ulterior de umple de depresie. E vital sa descoperim ce ne dorim cu adevarat si sa ne indreptam spre acel lucru, cu orice risc.
Te pup, sa ai zi usoara!
Foarte fain fragmentul am sa citesc cartea merci
Cu drag.