Nu v-ati saturat sa faceti lucrurile doar pentru ca trebuie facute? „Asa e bine, asa e moral, asa se face, asa TREBUIE! „. Eiii tu du-te!?? Nu sunteti satui de stereotipuri? De idei deformate, mituri camuflate si ganduri impuse si superficiale?
Sunt reguli nescrise si nimic din ce NU VREI sa faci, nu TREBUIE sa faci! Ai o singura viata si pe aia ti-o lasi dictata de X si Y? De prieteni, de parinti?
Nu ma mai afecteaza ce gandesc unii si altii, doar ma enerveaza, si amuza pe alocuri, faptul ca se ghideaza dupa niste idei si reguli nescrise si dupa merg precum prostii calul, ratandu-si viata. Mai rau e ca incearca, din frustrare, sa te indoctrineze apoi si pe tine!!!
Am si doua exemple de „natii fixiste”.
1. Natia aia formata din persoane care fie au trecut prin o suta de asternuturi, si pretind ca au marea experienta, fie sunt casatoriti din primele luni de relatie, cu, copilasi acasa, si aparent avand, citez ” a perfect life „; si in momentul in care le spui de cati ani esti fericit si implinit alaturi de jumatatea ta, o ard cu replica:
” Ai ATAAAAAATIA ani de relatie, wow, si nu v-ati casatorit inca???„, spus asa cu mirare si parca mila.
Ba, esti prost? Daca ai impresia ca actul schimba altceva inafara de nume, chiar esti prost. Sa imi spuna mie sincer cei care s-au casatorit, fie dupa 10 ani de relatie, fie dupa 2, cu ce li s-a schimbat viata? E iubirea mai mare, banii sunt mai multi, au devenit brusc mai sanatosi, intelectuali? Au intors mortii din pamant? Care sunt ACELE schimbari majore ce le aduce actul casatoriei si inainte de legalizare nu puteau face? Copilasii? Grozav motiv. 
Noi suntem ferm convinsi ca viata noastra nu ar fi fost asa frumoasa acum de as fi zis „da” imediat dupa terminarea facultatii. E simplu, cine ne cunoaste stie istoricul nostru, prin ce am trecut, etc. , nu il expun aici. Ideea e ca ne-am fi stabilit unde eram in acel moment, logic, si n-am fi descoperit Bucurestiul, de care ulterior ne-am indragostit, nici nu aveam ganduri de Bucuresti atunci; nu am fi stiut ca e ALTCEVA aici; nu am fi avut viata de acum, prietenii de acum. Copilasi pana la 30 oricum nu faceam… Deci nu ne schimba viata cu nimic, in bine.
2. Si nici daca te casatoresti in primii 2 ani nu e bine. Conform „expertilor” si persoanelor in varsta, e prea devreme. Ce sa iti povestesc!? Suntem inconjurati de experti. Nu traiesc decat in papucii lor dar stiu TOT ce TREBUIE facut si CAND. Mai bine ca tine chiar! 
Zici ca esti intr-o secta unde toti traiesc in aceeasi relatie.
Cum in dragoste nu exista limite si bariere, asa si in „limita” casatoriei. Nu exista varsta, limita de ani, nimic! Faci ce simti, cand simti, cu cine simti. La 20 de ani sau la 50 de ani. Cu dragostea nu este de glumit. Te poate lovi chiar cand te astepti mai putin: nu tine cont de varsta, de etnie sau religie, de parinti…si, in unele cazuri, nici macar de starea civila. Poti iesi dintr-o relatie de 10 ani, sa cunosti pe altcineva, care sa fie cu mult peste ce ai avut, sa fie bucatica lipsa din puzzle, si in urmatoarele luni sa te casatoresti. Cate astfel de situatii nu au fost?
De obicei pasim prin lume prea grabiti pentru a vedea mai mult decat lucrurile evidente si proeminente. Prematur planificam si trece viata pe langa planuri. Ca sa putem observa totul si profita de totul, cel mai potrivit pas este cel al… melcului.
Daca nu descoperi fericirea la 25, ci la 30 de ani, ce poti face? Daca o descoperi la 50, in loc de 30? Daca nu simti fericire la 30 dar lumea iti spune ” nu conteaza, e TIMPUL, trebuie!!!” Ce faci? Culegi ce apuci si te prinzi de ceea ce apuci? Doar pentru ca „trebuie”? E stupid. Nu, evident ca o faci pentru ca simti; simti iubire, ai cui oferi iubire si vrei sa o legalizezi, sau nu, daca simti ca asta nu ar schimba ceva.
Baza ar trebui sa fii TU si SENTIMENTELE, atat!
Daca viata voastra duce un curs normal, fericit, si faci echipa buna cu partenerul, nu simti anii trecand, credeti-ma, profiti doar de fericirea voastra, de schimbarile din viata voastra, de mutari, de planuri, si stii ca viata ta n-ar putea fi schimbata de un act, nici dupa 2 ani, nici dupa 10. Pur si simplu nu ti-e gandul la asta si trec anii, si trec cu fericire in suflet, expusa la exterior. Si pentru ca esti asa, observ ca „specialistii” urla pe langa tine. Eu am lasat de mult satra sa urle, faceti la fel!
Faceti oameni buni doar ce simtiti, DACA simtiti, dupa 30 de ani, la 20 de ani, etc. NU apartineti nimanui, va apartineti DOAR voua!
De obicei din astea au parintii si babele de la tara, ca nu trebuie sa stai multi ani in concubinaj sau ca e prea devreme, dar nu cand e vorba de 2 ani, la cateva luni. Cine pleaca urechea fara sa simta sa o faca vorba ta isi rateza viata.
Sa stii ca nu doar persoanele in varsta au din astea, chiar si cei tineri. Depinde de mentalitate. Mi se gresit insa sa existe indoctrinari din astea, vietile fiecaruia sunt diferite, la fel si dorintele.
Da, asa e din pacate si cei mai tineri gandesc asa
Eu cu sotia am stat 13 ani fara sa ne casatorim. Si? Si nimic. Ne-am cunoscut la 22 de ani ,pana te comodezi se duc 2 ani, faci si facultate, poate si master, te gandesti la job, apoi schimbi locul, te gandesti la alt job, vizitezi, te iubesti, zboara timpul, vorba ta, fara sa te gandesti.
Am simtit ca suntem pereche dupa primul an si as putut sa o cer atunci. Dar ce s-ar fi schimbat? Nimic. Si dupa ce ne-am luat e totul la fel. Deci da, nu conteaza cati ani trec, conteaza ca trec IMPREUNA. Fericirea iubirea si respectul, nu actul si fuga asta nebuna dupa oficializare. Oficializarea nu inseamna posesie!
Eu cu sotia am stat 13 ani fara sa ne casatorim. Si? Si nimic. Ne-am cunoscut la 22 de ani ,pana te comodezi se duc 2 ani, faci si facultate, poate si master, te gandesti la job, apoi schimbi locul, te gandesti la alt job, vizitezi, te iubesti, zboara timpul, vorba ta, fara sa te gandesti.
Am simtit ca suntem pereche dupa primul an si as putut sa o cer atunci. Dar ce s-ar fi schimbat? Nimic. Si dupa ce ne-am luat e totul la fel. Deci da, nu conteaza cati ani trec, conteaza ca trec IMPREUNA. Fericirea iubirea si respectul, nu actul si fuga asta nebuna dupa oficializare. Oficializarea nu inseamna posesie!
Cam la fel sta situatia si la noi, doar ca facem 10 ani, si la 11 ani ( caci 11 e norocosul nostru ) ne vom casatori. Noi ne-am cunoscut la 20 si 21, dupa 2 relatii esuate, stiam deja ce ne dorim, dar nu casatorie dupa primii ani pt.ca nici facultatea nu era terminata, plus altele. In fine, vorba ta, nu s-ar fi schimbat nimic, anii trec si daca trec frumos, nimic altceva nu-ti trece prin cap.
Si e foarte buna treaba asta cu ” oficializarea nu inseamna posesie!”
Multi inainte si la fel de fericiti
*acomodezi si prinzi incredere, apropo.
M-am prins
Si da, ai dreptate!