Sunt o matusa fericita, am doua nepotele absolut superbe, si multumesc lui Dumnezeu, sanatoase si vesele.
Minunata cumnatica, (in ochii mei) e o eroina realista, e cea care mi-a zis mereu atat partile bune si frumoase ale unei sarcini, cat si partile mai putin bune. Stiu mereu cand fetele mele nu sunt bine, ce au, cum manageriezi situatiile, cum se descurca ei, am fost si sunt mereu prezenta. Ea nu m-a menajat in sfaturi si ganduri, si tocmai de aceea in ea-mi pun cea mai mare incredere. Mi-am pus-o atat inainte, cat si acum, si atunci cand va fi momentul. Cu atat mai mult atunci.
Si… apropo de asta.
Te-ai maritat, ai 30 de ani. Cand vine copilul?
Lasati intrebarile de genul „Cand vine copilul? Ai 30 de ani, ar fi timpul si cazul! „ , mi-e sila si mi se… rupe de curiozitatea voastra. A voastra, da! A celor care habar n-aveti de voi si vietile voastre, dapoi de mine si viata mea!? Lasati asta in seama mea, a noastra, a familiilor.
Nu, nu veti convinge pe nimeni ca exista un timp POTRIVIT pentru asta, caci nu exista! Nu, nu deveniti un guru al sarcinilor doar pentru ca ati trecut prin una, caci nu, nu toate sarcinile decurg la fel, nu toate vietile seamana, nici cazurile, nici intamplarile. Generalizarea e stupida si neinteresanta!
Lasati preconceptiile si atitudinea de „ eu stiu mai bine pentru ca acum sunt mama ” si aduceti-va aminte de cum erati inainte DE a ramane incarcinate, si de oamenii care se dadeau guru in fata voastra. Cu atitudinea asta nu va asculta nimeni, ba chiar veti fi ocolite!
Tocmai de aceea am atata stima si incredere in cumnata mea, si alte mamicute realiste din jurul meu. Ea NU e asa, si din fericire, multe alte mamicute, trecute de 30 de ani, care abia au nascut si sunt bine merci, din toate punctele de vedere, la fel si copilasii lor.
Atata timp cat nu ma cunosti indeaproape, nu-mi cunosti viata, nu ai nici un drept sa-mi contesti alegerile, motivele, cauzele, etc . Nici sa ma barfesti, nici sa te intrebi, nici sa te preocupi ATAT de crunt de acest fapt, si altele pe langa.
E atat de greu sa intelegeti ca… ?
Sunt femei care adora copilasii, dar care nu vor sa-i aiba pe ai lor. E o crima? De ce va mira ATAT de tare si barfiti acest lucru? Esti mai putin femeie daca nu vrei un copil al tau? Nu e o regula sa ai instinct matern. De ce le stigmatizati??
Deasemenea, sunt femei care nu sunt pregatite emotional pentru asta, care sufera de anxietate si depresie, si mai ales, sunt femei care nu pot avea copilasi, si totusi, duc o viata frumoasa, linistita si sunt impacate cu acest gand. De ce le oferiti MILA , cand e clar faptul ca nu asta cer si nu asta isi doresc? Daca ele sunt ok cu situatia asta, sunt calme si impacate, de ce veniti sa le stricati starile cu mila voastra inutila? Sunteti patetici.
Mai sunt si femeile care raman insarcinate foarte greu, pentru ca… din nou, NU suntem la fel, indiferent de varsta! Iti poate fi greu sa ramai si la 20 de ani, si la 25, si la 30, si sa tot incerci… Daca o femeie poate ramane insarcinata la 30+, pentru ca atunci a putut, brusc e blamata pentru ca deh… de ce nu mai devreme??? Brusc ii auzi pe toti spunand (sau pe mecla citesti ce gandesc) ca va avea copilul o mama „batrana”, ca e greu sa nasti la varsta aia, ca nu-si va putea ajuta copilul pan`la adanci batraneti, etc. ? Toate astea, fara a cunoaste femeia ” in cauza ” sau a-i sti motivele. E urat!
Tie, mama de 20+ , care judeci (deci doar daca te simti cu musca pe caciula) iti garanteaza cineva ca vei ajunge la varsta la care sa-l ajuti, la varsta la care sa fie mandru ca are mama tanara? Inteleg optimismul, dar ziua de maine nu e sigura pentru nimeni, THATS a fact!
Eu am crescut foarte bine, frumos, si sanatos, desi mama m-a nascut la 34 de ani, si nu mi-a fost niciodata „rusine” cu faptul ca mama mea nu mai era tocmai in floarea varstei, cand eu aveam 15 sau 20 de ani. Sotul meu a fost nascut la 36 de ani, a doua nepotica a fost nascuta la 35 si, din nou, au fost ,si sunt, sanatosi tun, veseli si au crescut foarte bine! La fel si mamele. Teoretic si practic, nu doar asta conteaza?? Ca mama si copilul sa fie sanatosi! Greu sau usor sa nasti, iti poate fi la orice varsta.
Clar, organele imbatranesc, cu totul imbatranim, si POATE sa ne fie mai greu la 30+ sa facem un copil, din punctul asta de vedere, si apar si alte riscuri, dar la fel se POATE sa NU! Regula nu e scrisa, de nimeni, deci… de unde atata siguranta si de ce bagati mai multa panica (decat medicii!) in viitoarele mamici?
Da, e o tara libera, putem discuta despre ce vrem, despre cine vrem, dar nu sa judecam si sa ne „scarbim” de alegerile celor din jur. Daca nu te afecteaza in mod direct, de ce te preocupa subiectul?
E frumos sa fii mamicuta de copil si sa scuipi seminte in parc, stand ” la povesti ” ( AKA barfa!) cu alte… norocoase, nu?
Copilul e o minune indiferent la varsta la care vine, atata timp cat mama e bine, cat el e bine, si cat are conditiile de a creste frumos si vesel! Fiecare-si stie propriile motive si aspiratii.
Cred ca varsta „ideala” de a deveni mama depinde intr-adevar de scopurile si aspiratiile individuale ale fiecarei femei/familii, precum si de locul in care se afla in viata ei. E perfect normal sa nu iti doresti copilasi, cum e perfect normal sa iti doresti 10; e perfect normal sa-l vrei la 30+, cum e perfect normal sa-l vrei la 20. E atat de usor de inteles!
Lasati preconceptiile, caci repet, veti fi ocolite. Sfaturile voastre, din propria experienta (NU generalizate!) sunt bine venite dar la fel SI intelegerea reala, fara iz de aroganta si barfa!
Inteleg perfect ce spui si nu inteleg de unde critica asta fara sa te cunoasca sau sa te stie asa putin si sa iti dea cu parerea. E fix problema mea cand si daca vreau sa fac copil. Oricum cand vine primul”e bine sa ai doi sa nu creasca singur” si povestea continua. De cacat!
Cind aud faza asta de 2 lei cu „sa nu creasca singur”, ma apuca spumele. A pus-o in aplicare si o vara de-a mea, care oricum avea si are o casnicie de tot rahatul si, evident, situatia s-a inrautatit. Au mai pus-o in aplicare si niste vecini de-ai mei si alte cunostinte si s-a ales praful, dar aparentele conteaza, nu-i asa? Mai ales cind le pui pe feisbuci.
Daca ai ajuns sa nu-ti mai pese de parerile necerute si concluziile trase de cei de care vorbesti, esti fooooarte bine.
Cunosc tinere ce au nascut pentru ca asa si-au dorit ,la 22 23 de ani, fara a-si indeplini anumite dorinte si a experimenta lucruri pe care atunci cand ai copil nu mai poti, sau poti dar foarte greu. Nu regreta venirea copiilor dar regreta ca n-au mai asteptat putin pentru a nu avea acum regrete ca nu au vazut nu stiu ce tara sau pt.ca au divortat intre timp. Poti vizta tari si dupa ce nasti ,dar mai greu, garantez eu ca nu mai e la fel de simplu totul. Fix cand iti faci planul si totul gata, se imbolnaveste copilul sau nu mai ai cu cine sa-l lasi, sau nu-l poti lua cu tine. E mai complicat totul. Frumos dar complicat, totul!
Asa ca tu fa cum stii in continuare, tu iti stii cel mai bine viata, iar sfatuitoare, barfitoare si atotcunoscatori vor exista mereu.
„Frumos dar complicat, totul! ”
Scuze, dar nu vad frumusetea. Poate pentru ca nu exista? In schimb, complicatia da. Si tine, de obicei, vreo 18 ani. La unii si dupa, chiar toata viata, daca o mai poti numi viata.
De barbati nu spune nimeni nimic
)) desi fara ei nu-i poti face si conteaza mult si la ei varsta. Dar nu, doar femeile sunt persecutate si vina le apartine strict.
Si mai este o chestie, poate ai 30 de ani dar nu ai intalnit jumatatea cu care sa rezonezi, sa faci un copil si sa-l cresti. Sau poate nu vrei unul, poate te axezi pe cariera, vrei si o relatie, dar nu vrei copiii. Si eu vad firesc lucrul asta, e alegerea fiecaruia si nu-mi stramb nasul cand aud ca unele femei nu isi doresc. Cu ce ma afecteaza pe mine asta?
Ma rog, pareri vor fi mereu, fiecare sa faca fix cum stie mai bine, ca nu-i creste nimeni copilul in locul lor.Vorba ta, important e ca mama sa fie sanatoasa, ca si copilul sa fie.
De barbati nu spune nimeni nimic
)) desi fara ei nu-i poti face si conteaza mult si la ei varsta. Dar nu, doar femeile sunt persecutate si vina le apartine strict.
Si mai este o chestie, poate ai 30 de ani dar nu ai intalnit jumatatea cu care sa rezonezi, sa faci un copil si sa-l cresti. Sau poate nu vrei unul, poate te axezi pe cariera, vrei si o relatie, dar nu vrei copiii. Si eu vad firesc lucrul asta, e alegerea fiecaruia si nu-mi stramb nasul cand aud ca unele femei nu isi doresc. Cu ce ma afecteaza pe mine asta?
Ma rog, pareri vor fi mereu, fiecare sa faca fix cum stie mai bine, ca nu-i creste nimeni copilul in locul lor.Vorba ta, important e ca mama sa fie sanatoasa, ca si copilul sa fie.
De barbati nu spune nimeni nimic
)) desi fara ei nu-i poti face si conteaza mult si la ei varsta. Dar nu, doar femeile sunt persecutate si vina le apartine strict.
Si mai este o chestie, poate ai 30 de ani dar nu ai intalnit jumatatea cu care sa rezonezi, sa faci un copil si sa-l cresti. Sau poate nu vrei unul, poate te axezi pe cariera, vrei si o relatie, dar nu vrei copiii. Si eu vad firesc lucrul asta, e alegerea fiecaruia si nu-mi stramb nasul cand aud ca unele femei nu isi doresc. Cu ce ma afecteaza pe mine asta?
Ma rog, pareri vor fi mereu, fiecare sa faca fix cum stie mai bine, ca nu-i creste nimeni copilul in locul lor.Vorba ta, important e ca mama sa fie sanatoasa, ca si copilul sa fie.
Trist, dar adevarat: cind faci un copil, ti-ai f…. viata. Asta in cazul in care nu ai stofa de parinte si nici mijloacele materiale pentru cresterea unui copil. Vorbesc despre 99% din noi. Sa lasam ipocrizia, pe bune, realitatea vorbeste de la sine si ne da cu flit la faza asta ca si la altele! Daca alea care au turnat plozi si-au luat teapa si si-au dat seama dupa (ca marea majoritate de altfel), atunci sa moara si capra vecinului, adica sa-si f…. viata si fiica, nepoata, sora, prietena, colega etc., nu doar ele, sa fie egalitate ce mama dracului! Inteleg ca sistemul are nevoie de sclavi din ce in ce mai retarzi, da’ totusi….
E o chestiune de percepere si viata, dar vorba ta, ajungi sa f… viata unui copil daca nu ti l-ai dorit dar ai facut pentru ca „asa trebuie” sau pentru ca „era momentul” ,si cu atat mai mult, daca nu esti facut sa fii parinte, stii asta, simti asta, dar totusi o faci. D-aia nu ma „obosesc” sa inteleg anumite persoane, de ce au asa reactii cand unele spun ca nu vor copilasi, cand altele nu reusesc sau cand spun ca vor dar… mai incolo.
Fiecare sa faca, sper ca si pana acum, cum isi doreste!
Apropo de virsta „ideala” pt. facut copii: virsta inaintata nu are nici o legatura cu sanatatea viitorului copil, ci alimentatia, regimul de viata, dragi tovarasi si preteni. Exista populatii izolate unde oamenii trecuti de 50 de ani au copii normali si sanatosi si nu-i mai arata nimeni cu degetul.
My point exactly.
Excelent articol! Eu fac partea din grupul femeilor ce nu ai stofa de mama, dar iubesc copiii. Cand aveam curaj sa spun liber ca nu imi doresc copiii eram privita de parca aveam lepra. Acum nu imi mai pasa, m-am obisnuit cu reactiile oamenilor si am devenit imuna la ele. Cum spuneai si tu, nu e regula sa nasti pana la X varsta, daca esti sanatoasa, nici sa nasti vreodata! Nu toata lumea e facuta pentru a avea copii si prefer sa fiu constienta de asta, decat sa fac unul pentru ca asa trebuie, si sa ii regret existenta.
Aia care nu au altceva de facut decat sa dea din gura si sa se simta frapati de deciziile altora, cred ca au o viata foarte trista!
Stiu ce zici. Am si eu o prietena care de mica nu s-a vazut parinte, a crezut ca „retinerea”asta ii va trece cu timpul dar nu. Pur si simplu nu isi doreste copilasi, nu se vede parinte, si mi se pare perfect normal. Era la fel de blamata cand spunea asta liber, pana cand a incetat sa mai spuna si sa-i mai pese.
Tu fa in continuare cum doresti si cum simti. Tu te stii cel mai bine, tu iti stii viata cel mai bine!
Toate se cred atotstiutoare parca iti cunosc si corpul
medici sa se faca toate si psiholog.
Da, serios. Brusc stiu totul despre viata ta, si gasesc singure momentul potrivit pentru a avea TU un copil.
Pe mine ma dispera cei care spun direct ”trebuie sa mergeti la medic, stiu eu unul bun” de parca suntem prieteni apropiati, de parca ti-as fi spus ca am o problema.
E un subiect delicat si e doar problema cuplului. Nu este o varsta ideala pentru copil nu este o varsta ideala pentru casatorie. Toate se intampla la timpul lor.
Da, pai asta e cel mai enervant, cu atat mai mult, cand nici macar nu ceri parerea, dar te trezesti cu una, „foarte buna si fiabila”.
Unii au intentii bune, dar daca intentiile nu-s cerute, de ce te mai deranjezi? Si mai ales cand vezi ca omul stie prea bine ce are de facut, cand are de facut. Vorba ta, unele chestii nu se intampla nici cand le vrem noi, ci la timpul lor!
Haha, toata presiunea asta externa… Si eu ma visam ca la varsta de 24 ani sa fiu implinita pe toate planurile, dar voi implini in 2 luni si mai am mult de mancat. Eh, asta face viata frumoasa!
Hei, bine te-am gasit si aici! Te puuuuup.
Cat despre articol si ce ai spus tu, la fel si eu, cand l-am cunoscut pe EL, stiam amandoi sigur sigur ca la 27 vom aveam deja copilasi, sa fim familie intreaga. Familie am fost din prima zi, caci n-am fost niciodata oamenii actelor, gen sa ne „legalizam relatia” , n-ar fi schimbat cu nimic situatia, drept urmare, nici dupa 10 ani n-a schimbat ceva.
Sunt lucruri care nu depind de noi, de visele noastre si de cum ne-am fi imaginat ca ar fi, si e ok, fac parte din viata.
Din acelaşi registru:
Ai un iubit. – Dar voi când vă logodiţi?
Vă logodiţi. – Dar pe când nunta? Aţi aşteptat deja prea mult!
Vă căsătoriţi. – Dar pe când la casa voastră? Doar n-o să staţi toată viaţa în chirie.
Vă luaţi casă. – Dar pe când un copil. Trece timpul, îmbătrâniţi şi o să fie tot mai greu să faceţi unul.
Faceţi un copil. – Dar pe când al doilea? TREBUIE să-i faceţi un frăţior.
Nu ştiu dacă există şi continuare la „povestea” asta, dar asta este lumea încă închisă la minte pe care o auzim tot timpul dând verdicte şi punând etichete deşi nimeni nu are vreodată nevoie de aşa ceva…
[…] de la ideea anteriorului articol, despre cat de crunt sunt judecate femeile ce au o anumita varsta si inca nu au copilasi, din varii motive; motive de multe stiute doar de ele (ei – cuplu), motive oricum contestate […]
Ne cunoastem de ani de zile… viata si „frumusetile” ei ne.au dus in diferite parti…. pot sa te asigur ca tot ceea ce ai zis/scris e perfect normal/natural…. ai dreptate… si pot sa.ti mai zic ca daca as fi stat vreodata sa ascult ceea ce „lumea” nu as fi fost niciodata fericita,multumita de alegerile mele personale… facute cu mintea ce aveam la 20 de ani, la 25, si chiar si acum… ei bine sunt multumita de alegerea mea de a nu avea copii… nu ma simt pregatita… si tu stii f bine le ce varsta am probat bucuria de a creste, de avea grija de cele doua minuni ale noastre. Astazi dupa ani si ani… cele mai bune prietene ale mele sunt mamele copiilor pe care i.am cunoscut intamplator (intr.o „lume” care nu stiam cat de mult ar putea sa.mi apartina)… si multumesc bunului D.zeu ca nu am luat decizii in baza „sfaturilor” altora…. copiii sunt o responsabilitate enorma… fiecare stie ceea ce vrea sa faca cu propria viata… cred ca am trai mai linistiti si bucurosi daca ne.am iubi mai mult pe noi insine… doar asa am putea iubi si respecta cu intradevar viata altora si propriile alegeri. Iubesc enorm copiii, zambetul lor, bucuria din ochii lor cand se simt iubiti si protejati.. si sunt enorm de implinita cand vad ca pot oferi afectul si iubirea mea unui copil, dar cei aproape 30 de ani, nu ma „imping”sa am neaparat un copil al meu… ptr ca am alte aspiratii in momentul de fata. Si ar fi atatea de spus… haideti sa ne iubim mai mult pe noi… haideti sa invatam sa iubim pe altii… sa invatam sa respectam decizia fiecaruia fara „barfele” de parc… cred ca am trai mai bine, mai linistiti.. in pace.
Cu siguranta nici una dintre noi nu ar fi fost unde suntem daca ascultam „sfaturile” unora si altora. Inca din timpul facultatii… Asta e diferenta intre noi si altii, avem minte.
Si ne si asumam fiecare pas, fiecare decizie, greseala, etc.
Important e sa fii tu impacata cu alegerile facute, caci viata nu ti-o traieste nimeni. Din exterior e foarte simplu sa privesti totul. Stiu cat iubesti copilasii, cat ii iubesc si eu, iar cele doua minuni ale noastre chiar sunt momentan tot ce avem nevoie. Desi e greu pentru multi de inteles. Personal, nu simt nici un strop de invidie pe mamici, caci n-am motive; sunt mai mult decat fericita si multumita cu prezentul, si nu ma preocupa stanga sau dreapta, cum ii preocupa pe altii.
Decizia de a avea, de a nu a avea, acum sau niciodata, iti apartine in totalitate, si cine-si baga nasul in a te sfatui ” cum e mai bine „, ” e momentul, acum TREBUIE „, sa se uite in propria gradina si apoi sa-si insuseasca acest… privilegiu de a te sfatui pe tine si a-ti spune cand e timpul ” potrivit „.