9 luni de la nastere

9 luni de la nastere. Storytime

  Oh Doamne, au trecut aproape 9 luni de la nastere, 9 luni din viata lui T.

Cat imi doream sa ajung mai repede aici si cat imi doresc acum sa ma intorc la primele luni. Imi aduc aminte de primele zile in care l-am purtat in Manduca, de pe la 2 luni, si vedeam celelalte mamicute cu bebei de 6-9 luni in parcuri si-mi ziceam “ Oare cum o fi? Trece timpul usor si ajungem si noi acolo mai repede?? “. Fiecare mamicuta cu, care intram in discutie imi zicea sa profit de T. cat sta la orizontala, caci mai incolo, cand incepe sa se ridice, sa mearga, va fi mai dificil. Credeam? Doar parti din ce mi se zicea, evident.

De ce-mi doream sa treaca timpul mai repede? Pentru ca MI SE PAREA greu la acea vreme, desi, din fericire, T pana la 4 luni jumatate a dormit noaptea, nu a avut colici, avea orele de somn de pe timpul zilei de cate 3 ore, pe care le dormeam si eu cu el. Insa, era un amalgam de schimbari, eram defocusata si abia reuseam sa ma regasesc eu ca individa. T. nu a avut colici, cum v-am zis, dar a avut icter prelungit in primele doua luni si nu a fost tocmai o experienta placuta. Nimic grav, no worries, dar grijile mele cu privire la acest lucru erau COLOSALE! Din mai multe considerente, nu intru in detalii. Uitandu-ma in urma, imi vine sa rad, imi faceam prea multe griji si eram prea stresata. Eh, asa-i ca novice. Se zice la ca al 2-lea copil esti mai relax. Sunt SIGURA de asta!!!

Totul era nou pentru noi, cand ai copil, totul este imprevizibil, nici o zi, si nici o noapte nu seamana cu cealalta. Nu te mai poti concetra decat pe ce i se intampla lui. Programul tau este inexistent si totul se invarte in jurul programului lui. Si da, daca nu ai nici ajutor, e (si) mai greu! Nu m-a ajutat nici vremea in Aprilie si Mai pentru ca a plouat des, si batea vantul ,si stim ca pentru un nou nascut o astfel de vreme nu este ok.

Statul in casa pentru o persoana ca mine ahtiata dupa miscare in aer liber, a fost criminal. So, abia reuseam sa ma concentrez la mine ca om,  sa ma adaptez la noul statut si sa functionez pentru omuletul nou venit. Totusi, statul in casa m-a facut sa ma documentez mai mult, sa inteleg mai bine anumite lucruri, sa MA inteleg mai bine, si, cea mai faina parte, mi-a adus aproape doua mandre pe care le-am cunoscut pe un grup de mamici si pe care acum le pot considera prietene. Zilele, si noptile, fara ele, ar fi… câh!

In acelasi timp, mi-a fost mare mirarea, si tristetea totodata, sa aflu ca schimbarile din viata noastra nu au fost intelese de toata lumea. Nu judec pentru ca atunci cand nu stii ce inseamna palpabil ceva ( ai doar o idee ) nu poti fi empatic. E trist totusi si nu pot uita, mai ales ca asta a venit de unde ma asteptam cel mai putin…

Lumea zicea ca devine mai usor pe masura ce cresc. In teorie da, in practica… asa si asa. Nu ma intelegeti gresit, nu e horror, si imi ador copilul, dar sunt sincera si va spun ca “mamicia” poate fi very challenging. Cand incep puseele de crestere si salturile mintale iti vine sa iti iei lumea in cap, DACA ai nenorocul ca al tau copil sa le resimta crunt. T. a inceput de la 5 luni sa resimta puseele de crestere si salturile mintale. Daca nu stiti despre ce vorbesc si intentionati sa faceti un copil, v-as sugera sa va INFORMATI! Eu stiam ce inseamna, foarte bine chiar, citisem in timpul sarcinii, si am avut-o si pe cea mai buna prietena aproape, astfel ca am putut sa IL INTELEG. Nu a facut mai usoara trecerea prin ele dar il intelegeam, ii intelegeam nevoile.

Anyhow, comoara de 9 luni ne-a schimbat, ENORM. Este centrul universului nostru si intradevar tot ce faci incepi sa faci in primul rand pentru copil.

De asemenea, schimbarile anului trecut au adus cu ele si apropierea mai tare de unele persoane si indepartarea de altele. Cea din urma schimbare nu a fost nici de departe dorita, ba e cel mai mare regret al anului trecut, insa nu poti fi mereu tu calul la caruta, si atfel a trebuit sa invat ca si tacerea e un raspuns.

Dincolo de toate, uitandu-ma acum in urma, asa cum ziceam, as fi vrut sa fi fost mai degajata, si sa nu-mi mai fac atatea griji. In rest, acum, e totul bine, gestionez altfel viata in 4 ( NOA included ), am calatorit deja impreuna, si urmeaza si alte deplasari, revin la vechile obiceiuri, T. devine mai independent, se apuca de toate si se ridica, a spus primele cuvinte, si le repeta obsesiv, se joaca mai mult singur si asta-mi usureaza viata de mamica.

In urmatorul articol vreau sa va povestesc despre experienta mea, in ceea ce priveste nasterea naturala la Regina Maria.


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 2 Comments
  1. Trandafir Mihaela Anabela says:

    daaa, mn regăsesc in randurile tale, asa este, familiile fars copii judeca, cu cu copii mai mari judeca , pare ca tu nu sti nimic nimic nu faci bine… a trecut 3ani jumate la mine si tot am stari diferite si complexe dar oamenii tot nu sau schimbat. noi si copii tre sa fim sanfatoase, ca oamenii vin si pleaca

  2. Adda says:

    Bine ai revenit. Doar aia care nu au copil nu pot intelege cat e de greu la inceput chiar daca copilul doarme si e cuminte este totusi o schimbare mare in viata parintilor. E greu sa te adaptezi si ai nevoie de multa intelegere si grija pt ca si de mama trebuie sa aiba cineva grija. Nu regreta ce ai pierdut , cand ai copil sa vezi cate schomba si in familie si printre prieteni. happy

    Te pup astept articole mamicesti scrise transparent si cu sinceritate

Leave a Reply to Trandafir Mihaela Anabela Cancel reply

Your email address will not be published.