Clar că nu poți ierta fără să uiți. Eu sunt genul care uit de multe ori foarte ușor și automat trec peste supărări. Trebuie să îmi fi făcut ceva foarte rău ca să nu uit.
Asa cred si eu,fara uitare nu exista iertare.Trebuie sa uiti,sa treci peste rani ca sa poti ierta.Mai devreme sau mai tarziu tot apare uitarea si apoi iertarea sau amandoua in acelasi timp.Cred ca doar oamenii orgoliosi si ranchiunosi nu pot ierta niciodata.
Nu neaparat cei foarte orgoliosi si ranchinosi ci poate cei mult prea raniti … Eu de exemplu mi-am propus sper binele meu sa nu mai iert si sa nu mai uit la fel de usor ca inainte si tu stii prea bine cate mi s-au facut.
Da,ai dreptate.Si cei mult prea raniti.Stiu f bine ce si cum si ai dreptate aici cand zici ca si cei mult prea raniti,dar stii ca sunt si cazuri de orgoliu si ranchiuna.
E dificil. Poti „ierta” in sensul ca te straduiesti sa nu porti pica pe cel/cea care ti-a gresit, dar altadata cu siguranta n-o sa mai investesti incredere in el/ea sau n-o sa-i mai dai ocazia sa-ti greseasca (daca nu-ti va mai pasa de el/ea in acelasi fel, actiunile sale iti devin indiferente). Acuma depinde si de cine ti-a gresit si in ce masura.
Adevarat, depinde de cine ti-a gresit, ce v-a legat dealungul timpului, cum ti-a gresit si desigur de cate ori pentru c-atunci cand totul se repeta, increderea usor usor se subtiaza si ajungi sa fii indiferent si pur si simplu sa stai acolo.
dupa vreo 10-20 de ani, poate ca da, ierti. in privinta „evenimentelor serioase”. cred ca dupa un timp nu mai e vorba de „daca l-ai/ai iertat/-o”, mai mult ramane rana aia care te face sa nu uiti, sa-ti aduci aminte, dupa 10 ani de exemplu, ca si cum ar fi fost ieri.
Clar că nu poți ierta fără să uiți. Eu sunt genul care uit de multe ori foarte ușor și automat trec peste supărări. Trebuie să îmi fi făcut ceva foarte rău ca să nu uit.
Esti norocos. Pe mine putine ma ating insa atunci cand sunt atinsa … cu greu ma vindec si de multe ori niciodata.
Asa cred si eu,fara uitare nu exista iertare.Trebuie sa uiti,sa treci peste rani ca sa poti ierta.Mai devreme sau mai tarziu tot apare uitarea si apoi iertarea sau amandoua in acelasi timp.Cred ca doar oamenii orgoliosi si ranchiunosi nu pot ierta niciodata.
Nu neaparat cei foarte orgoliosi si ranchinosi ci poate cei mult prea raniti … Eu de exemplu mi-am propus sper binele meu sa nu mai iert si sa nu mai uit la fel de usor ca inainte si tu stii prea bine cate mi s-au facut.
Ai iertat, la un momendat vei uita. Altfel ai avea mereu ceva acolo la bibilica, un beculet rosu ce se aprinde mereu.
Clar, NU.
Cu aceeasi siguranta zic si eu clar nu. Fara una nu exista cealalta!
De cele mai multe ori ranim fara sa ne dam seama, pentru ca actionam inainte de a gandi…
Si raspunsul meu tot NU este …
Asa este. D-aia ma bucur ca sunt perfectionista si inainte de a arunca un cuvant il gandesc de N ori!
Nu, nu cred…din pacate. As vrea sa fie posibil.
Si eu la fel dar se leaga una cu alta …
Chiar nu!!
.
Imi place ca o zici cu zambetul pe buze
Da,ai dreptate.Si cei mult prea raniti.Stiu f bine ce si cum si ai dreptate aici cand zici ca si cei mult prea raniti,dar stii ca sunt si cazuri de orgoliu si ranchiuna.
Stiu si de cei care nu iarta din rautate si orgoliu. Ei vor avea de pierdut!
Nu. Fara sa uiti nu poti ierta, nu poti trece peste
Asta spuneam si eu, asta inca simt si eu .. sunt multe lucruri peste care as vrea sa trec, pe care as vrea sa le uit pentru a le ierta dar nu pot.
E dificil. Poti „ierta” in sensul ca te straduiesti sa nu porti pica pe cel/cea care ti-a gresit, dar altadata cu siguranta n-o sa mai investesti incredere in el/ea sau n-o sa-i mai dai ocazia sa-ti greseasca (daca nu-ti va mai pasa de el/ea in acelasi fel, actiunile sale iti devin indiferente). Acuma depinde si de cine ti-a gresit si in ce masura.
Adevarat, depinde de cine ti-a gresit, ce v-a legat dealungul timpului, cum ti-a gresit si desigur de cate ori pentru c-atunci cand totul se repeta, increderea usor usor se subtiaza si ajungi sa fii indiferent si pur si simplu sa stai acolo.
dupa vreo 10-20 de ani, poate ca da, ierti. in privinta „evenimentelor serioase”. cred ca dupa un timp nu mai e vorba de „daca l-ai/ai iertat/-o”, mai mult ramane rana aia care te face sa nu uiti, sa-ti aduci aminte, dupa 10 ani de exemplu, ca si cum ar fi fost ieri.
Asa e. Unele rani nici in ani multi nu se vindeca iar gustul amar tot ramane.