A fost odată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată –
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
A două fete – cum să spui –
Crescute la ferestre
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre
Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări „nasoale”
Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără .succesuri. mari la prinţi
Baroni…
Cred că s-a terminat… intempestiv!
Scurt si cuprinzator.
Una EBA se numea

Și mari buze ea avea
A doua Ioana se știa
dar urâtă și rea mai era
Gata, iti dau un Oscar pentru asta
)
dar fără deget în nas
Fara fara desigur
)